Doamne,
Tu ai ieșit în ziua aia împreună cu mine din casă și ai urcat în mașina în care am urcat și
eu, coborând
acolo unde am coborât și eu și urcând apoi
acolo unde am urcat și eu:
la 11 mii de metri înălțime, Doamne,
deasupra pământului, Doamne,
când pământul nu se mai vedea, Doamne,
ci doar un câmp de nori albi, mici, zdrențuiți,
sub un cer imens, Doamne!
În ziua aia, Doamne, Tu ai venit cu mine cu avionul
și ai stat pe scaunul de alături,
când avionul ăla a intrat într‑o zonă de turbulență.
În ziua aceea, Doamne, Tu ai coborât împreună cu mine din cer
și am intrat împreună în aeroport.
În ziua aceea, Doamne, Tu le‑ai redat calmul piloților cuprinși de panică și spaimă atunci
când ei și‑au părăsit cabina și fugeau înnebuniți de frică pe coridor.
În ziua aceea Tu i‑ai întors din drum, Doamne, și i‑ai condus înapoi în cabina lor.
În ziua aceea Tu ai ieșit pe holul dintre scaune împingând înainte cărucioarele cu mâncare
și băutură, abandonate de stewarzii înfricoșați.
În locul lor Tu ne‑ai împărțit chifle și sandvișuri și apă și cafea și vin, Doamne.
În ziua aceea Tu ne‑ai zâmbit în locul lor și ne‑ai vorbit domol, pe când ei strigau la noi să nu ne ridicăm de pe scaune și să
nu ne ducem la baie.
Tu ne‑ai permis să ne ridicăm de pe scaune și să ne ducem la baie.
Doamne, în ziua aceea Tu ai stat în cabina piloților când nu‑i mai asculta nicio manivelă și
ei nu au găsit altă soluție mai bună decât să fugă iar pe coridor.
Tu i‑ai adus înapoi în cabine și i‑ai ajutat să‑și recapete calmul, Doamne.
Când avionul a aterizat, toată lumea Te aplauda pe Tine, Doamne!
Doamne, în ziua aia Tu ai coborât cu mine din avion și am intrat împreună în aeroport.
Doamne, a doua zi am mers la biserică și senzația mea a fost că am intrat într‑un avion.
În avionul acela.
Din nou, în avionul acela.
Cu care ne‑am ridicat în cer la 11 mii de metri înălțime, acolo de unde pământul nu se
mai vedea.
Când am ieșit din biserică, parcă aș fi ieșit din avionul ăla.
Doamne, „Tu ești și în biserică, dar ești și în afara ei!”
De Tine ne‑am despărțit și cu Tine ne‑am reîntâlnit, Doamne.
Doamne, mă uitam pe fereastra bisericii și vedeam norii ăia albi pe care i‑am văzut și din
avion.
Tu ne vorbeai, Doamne, cu vocile mamelor și taților noștri, care ne‑au îmbrățișat în sala
aia mare a aeroportului.
Tu ai ieșit împreună cu noi din aeroport, Doamne!
Când am intrat în biserică, Doamne, am știut că am intrat în avionul acela.
În jur, zeci de călători ridicați în picioare, uitându‑se prin ferestre.
Afară, în fața bisericii, ne așteptau rudele noastre, cu ochii la mersul avioanelor.
Ne‑au îmbrățișat și ne‑au condus spre taxiurile parcate în stradă.
Când am urcat în taxiul meu, am știut că șoferul lui ești Tu, Doamne!
Doamne,
niciodată nu m‑a apucat frica atunci când Tu ai fost/ești cu mine. Niciodată, Doamne!
Chiar și la 11 mii de metri înălțime deasupra pământului,
Doamne!
Când am intrat în avionul acela am știut că am intrat într‑o biserică. Slujba aia de la 11 mii de metri înălțime a durat două ore și zece minute.
Doamne, am ieșit cu sufletul plin de muzică din avionul ăla.
O muzică pe care au ascultat‑o toți apropiații mei.
Pe care o mai ascultă și acum.
Ne‑am întors din cer cu sufletele pline de muzică, Doamne!
Doamne, când am ieșit din avion, am alergat să‑i îmbrățișez pe toți oamenii pe care‑i
vedeam, până și pe cei pe care nu‑i știam,
știind că, de fapt, pe Tine Te îmbrățișez, Doamne!
În ziua aceea, eu am zburat de la Varșovia la Chișinău cu o biserică, Doamne!
Cu aceeași biserică, Doamne!
Cu biserica din cartierul nostru de la Sculeni, Doamne!
Dus și întors, Doamne!
În ziua aceea, Doamne, când Tu ai fost – și mai ești, ești peste tot cu mine, Doamne.
