I
Suntem azi în acele fotografii dintr-un trecut necunoscut
de neînțeles
toate în alb-negru în sepia toate fețele sunt cunoscute
Împreună cu străbunicii și străbunicele noastre aflăm
despre război părăsim casele pierdem rudele și
cunoștințele noastre ajutăm celor care au suferit și celor
de pe front noi înșine mergem pe front ne ascundem în
adăposturi ne ofilim sub ocupație
ne naștem bunicii și bunicile noastre în gările de trenuri în
câmp deschis
naștem peste tot doar ca să se nască părinții noștri doar ca
să ne naștem și noi mai târziu
II
Astăzi când mugeau sirenele
ne-am ascuns împreună cu ai noștri stră și străstră în cărțile
de pe masă
Coperțile se închideau ca ușile adăposturilor anti-bombe
III
Poeziile sunt ca oamenii
pot îndura orice
Vă scriu din zilele scârbei
din niște pagini retipărite în 1922
Aici copacii înțepenesc ca niște grămezi de întuneric
locuri întunecate-întunecate poate doar contururile se mai
zăresc
Pentru că poeziile sunt ca negativele fotografiilor le
developezi dar de fiecare dată sunt altele
Aici ne ascundem
în negativele orașelor noastre cu oamenii noștri
Cineva strigă
ieșiți din zilele scârbei
IV
Deschid coperțile deja în 2022
din adăpostul anti-bombe iese un cazac-cel-fără-de-moarte
care a așteptat o sută de ani
Ieșiți din zilele scârbei deschideți cărțile noastre copertă cu
copertă pagină cu pagină
Acolo sunt ucrainenii care de secole se luptă pentru l
ibertate
și nu le va putea interzice nu le va putea căra în siberia
nu le va putea da foc niciodată-niciodată nu le va putea
distruge nicio rusie
Nu se oprește
Ce poate limba
să spună să spună și să spună despre război
dimineața la amiază seara și noaptea
blestemându-l și blestemându-l pe vrăjmaș
lingând și lingând rănile prin cuvinte
povestind de fiecare dată o altă poveste dar mereu despre
război
chiar și despre ursul neîndemânatic rusesc care se bagă
peste noi
beat sălbatic murdar puturos urât fără milă
pentru că atâta miere ucraineană este aici
auzim cum bubuie dint-un un adăpost de bombe ca într-o
mănușă
dar acea mănușă nimeni nu a pierdut-o
am cusut-o noi singuri din zdrențele ultimei haine
unii dintre noi trăiesc în mănușă
Victor din Mariupol care îi strânge pe morții de pe străzi
și-i îngroapă în gropi comune
Tetiana din Cernihiv care nu mai are casă a cărei casă este
această mănușă rece
fetița Katerâna din Kiev care s-a născut în acest adăpost
contra bombelor
Andrei din Herson Olga din Sumî Iurii din Harkiv
Ludmâla din Mâkolaiv Olexandr din Bucea
Darâna Serhii Olena Adam Iulia Oleg Iaroslava
într-o bună zi vom ieși din această mănușă triști și fericiți
ca niciodată
Dar deocamdată bubuie și bubuie
căci ce poate inima
să bată să bată să bată să bată necontenit să bată dușmanul
până la sânge până la epuizare până la moarte
Timpul s-a oprit în loc
în fiecare dimineață războiul a început ieri
a trecut o săptămână de când a început ieri
a trecut trei luni de când a început ieri
iar pentru unii au trecut deja opt ani
timpul s-a oprit în loc dar nu și inima
Traducere de Dumitru Crudu
Acordeonul rusesc
Acordeon de troleibuz
burduful tău e plin cu tăcerea noastră
o plimbăm de acasă la lucru și de la lucru înapoi acasă
Tăcerea nu este deloc de aur
este banii care valorează mai puțin
decât hârtia pe care sunt tipăriți
Devalorizare o devalorizare
suntem cu toții niște milionari
să tăcem acum nu ne mai costă nimic
Într-un acordeon vechi și prăfuit
suntem ca niște note nepotrivite pentru un imn
Tăcerea este moneda noastră națională
mii de limbi roz
pentru o mică nedreptate
Tăcerea noastră e sub saltele
în dulapuri între paginile cărților
se depune ca grăsimea
Taxatorul își duce degetul arătător
către gura sa uleioasă
Dar ce e cu acordeonul de troleibuz
unde ne duce
pentru ce își întinde burduful
de ce uneori sar scântei de pe portativ
de parcă un strungar și nu un muzicant ar cânta pe clape
Dar despre asta mai bine să nu vorbim
Prometeu
Ieri am văzut o fotografie cu un soldat rus mort cu două
vibratoare furate în mâini
le ținea ca pe două bastoane de ștafetă ba mai mult ca două
focuri olimpice
unde în loc de flacără mocnea plăcerea pe care n-a reușit
s-o ducă nici măcar până la graniță
n-a erupt ea grandios undeva prin vorkuta sau murmansk
compatrioții lui nu au simțit-o
n-au văzut ei nicio faptă eroică
Însă prometei ruși mereu au fost cât frunză și iarbă
doar că înainte furau istoria ucraineană arta ucraineană și
lista e lungă
voi le știți pe toate
iată că au ajuns în sfârșit până și la plăcerea ucraineană
A simțit oare soldățelul măreția eroismului său
spera oare că-i vor ridica un monument
că vor numi vreun fel de dulciuri în cinstea lui sau un nou
sistem de rachete
Două vibratoare
lucruri pentru care merită să lupți
lucruri pentru care merită să mori
poate că așa a crezut
Traducere de Alexandru Popescu
