Cine ne poate spune cum se cântăresc durerile unui război –
în morți, nenăscuți, gropi comune, orfani
sau animale nemulse rămase prin satele abandonate?
Dacă morțile eroice se numără în tabăra atacată
sau și din rândul atacatorilor, trimiși, conștient sau nu, în lupte.
Cum vor fi judecați acolo, sus, acești soldați,
la triajul de apoi:
m‑am apărat, va zice o tabără, și a trebuit să omor;
am primit ordin să eliberăm, va zice cealaltă, victimă a manipulării,
mi‑am dat viața pentru țară.
Mamele cărei părți sunt mame de eroi și au dreptul să plângă mai tare?
Sugarii, care au inhalat primul sfert de aer în buncăre,
și lăuzele din metrou, căutând disperate pâine
că să nu piardă laptele,
pe cine să urască?
Iar copilul blocat la subsolul blocului,
care și‑a dorit de ziua lui doar… apă
și cu bidonul primit cadou i‑a îmbătat pe toți de bucurie,
acest copil ce își va mai dori de ziua lui,
în anii de după?
Cine ne poate spune?
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
