În spațiul simbolic al Galeriei Bunker din Chișinău, în demisolul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, pe 22 februarie 2024 a avut loc vernisarea expoziției personale de pictură a artistului ucrainean Serhii Bojko, sub genericul sugestiv Лісосмуга (Centura Forestieră), ce relevă atât atrocitățile războiului, cât și reziliența spiritului uman. Evenimentul a fost curatoriat de Paulus Adelsgruber, dr. în istorie, și Valeria Barbas, dr. în studiul artelor, și susținut de Centrul pentu Artă Contemporană [Ksa:k], Goethe-Zentrum Chișinău, Ambasada Austriei și Ambasada Ucrainei în Republica Moldova.
Serhii Bojko s-a născut în 1985, la Odesa. A desprins atuurile picturii de la tatăl său, Igor Bojko (n. 1937, Harkov), un reprezentant distinct al nonconformismului abstract din Odesa din anii ’60, monumentalist, pictor, grafician și sculptor.
Abordează diverse stiluri de pictură, sculptură și instalații. A expus în numeroase galerii și muzee din Odesa și Kiev. A conеribuit la pictarea Catedralei „Spaso-Preobrajenski”, una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din Odesa, care a fost bombardată și devastată în noaptea de 23 iulie 2023. Catedrala a suferit daune semnificative, racheta a perforat partea dreaptă până la subsol, iar în locul impactului rachetei a izbucnit un incendiu. Jumătate din catedrală a rămas fără acoperiș. În noaptea de 23 iulie, Rusia a efectuat un atac masiv cu rachete asupra Odesei. Potrivit informațiilor furnizate de Forțele Armate Ucrainene, au fost lansate 19 rachete de diferite tipuri, în urma atacului nocturn o persoană a decedat și alte 19 au fost rănite, printre care patru copii.
Ceea ce urmărim în buletinele de știri Serhii vede în fiecare zi, de doi ani, mergând pe lângă ruinele lăcașului pictat sau chiar de la geamul ferestrei sale.
Având menirea de a marca cei doi ani de război în Ucraina, expoziția aduce în prim-plan 10 pânze de proporții din două serii de lucrări realizate din 2018: Centura Forestieră (Лісосмуга) și Ocupanții. Tablourile fixează scene contradictorii – agresorii în fața realităților ucrainene, dar și demersul pictorului – martor al ororilor războiului, având posibilitatea de a evada doar în reflexiile sale plastice. Vorbesc cu Serhii prin WatsApp, de cele mai multe ori când acesta se află în atelierul tatălui său de pe str. Ceaikovski, din apropierea celebrului Teatru de Operă și Balet din Odesa, îngrădit de saci cu nisip. Familia Bojko oferă lecții de pictură în atelierul UAP de la demisol, uneori perturbate de semnalul de alarmă al raidului aerian, când toți se mută în vechiul subsol anti-bombă din curte.
Surprins în pauzele dintre depresie, COVID și bombardamente, Serhii își amintește: „Am început seria Centura Forestieră în 2018. La acea vreme, deja avea loc războiul din Donbas, iar anterior Crimeea fusese anexată. A fost o perioadă destul de sumbră în creația mea, însă în această serie vorbesc totuși despre lumină. Aveam o presimțire, inconștientă atunci, că acel război care avea loc în Donbas va evolua într-un conflict de amploare. Gândurile acestea generau un stres constant, care trecea treptat în stări depresive. Îmi doream o anumită protecție față de tot ce se întâmpla. Fâșiile de pădure erau plantate între câmpuri, având rolul de a le proteja de vânturi. Aceasta s-a potrivit cu căutările mele spre o estetică abstractă. Printre benzile întunecate asemănătoare cu trunchiurile copacilor, mereu se regăseau lumini colorate. Acestea atrăgeau atenția și făceau ca fundalul întunecat să nu pară sumbru, ci, dimpotrivă, pozitiv, deoarece lumina semnifica sfârșitul pădurii și că există o ieșire spre care trebuie să pășim.
Seria Ocupanții a început după o lună de la 24 februarie (începutul războiului la scară largă). În prima lună, nu era loc pentru creație. Apoi, am realizat că pot fi maximum util dacă mă dedic activității în care mă specializez. Nu voiam să transmit durerea și suferința poporului meu, era deja prea mult și fără reflectarea mea. În seriile anterioare am transmis toate acele emoții grele. Când a început adevărata oroare numită «război», am decis să lupt cu el prin umor. Par să fie lucruri incompatibile războiul și umorul, dar prefer să lucrez cu contraste, inclusiv cu cele de sens. Și dușmanul nostru nu încetează să uimească prin prostia sa: trebuie să vii aici să mori, dar cu speranța că vei reuși să furi o mașină de spălat. Nu a trebuit să inventez nimic special. Doar să fixez în subiectele mele această întreagă istorie. Ei voiau ca noi să ne temem de ei, noi însă nu avem frică”.
Contradicțiile existențiale întâlnite în pânzele lui Serhii Bojco urmăresc propriul parcurs al artistului, de depășire etapizată a traumei. În Centura Forestieră, serie începută în 2018, se resimte prima fază, de respingere și negare, unde pictorul caută un loc de siguranță, pe care îl găsește în natură, pădurea devenind acea zonă de refugiu, dar și de defensivă împotriva agresorului, o apărare a codului cultural ucrainean. Ascuns de suferințe și de groază în umbrele copacilor, trasate bold, într-o presimțire a inevitabilului dezastru, artistul construiește în seria de pânze-perdele forestiere numeroase scuturi de (auto)apărare, hrănindu-se totuși cu speranța care transpare din licăririle de lumină printre trunchiurile sumbre ale arborilor. În realitate însă, centurile forestiere devin morminte. Pădurea – câmp de luptă, cu gropi de la proiectile și cioturi de copaci. Ucraina pare în totalitate o centură forestieră în condițiile extinderii invaziei și poftei imperialiste.
Pictura lui Serhii Bojko este preponderent abstractă. Cu toate acestea, seria Ocupanții, începută după 24 februarie 2022, trasează deschiderea unei noi direcții figurative, marcând și faza ulterioară, de confruntare cu trauma și acceptare. În aceste pânze trăsăturile războiului prind contur, agresorul are față, războiul are față, iar Serhii este pregătit de a o privi, cu un zâmbet caustic.
Față în față cu inamicul, principalele arme în lupta artistului devin ironia și absurdul, accentuând paradoxurile situaționale și de mentalitate desprinse din realitate.
Expoziția se desfășoară ca o narațiune, fiecare pictură reprezentând un capitol în lupta Ucrainei în timpul războiului. Vișinii înfloresc servește ca piesă de deschidere, surprinzând un joc al semnificațiilor contradictorii: drona Bayraktar vânând următoarea victimă și având în focus o țintă, în timp ce vișinii înfloresc printre case zdrobite și tancuri.
Pictorul oferă un comentariu satiric asupra obiceiurilor de jaf ale invadatorilor în pânzele Ocupanții în caiși – prizonieri surprinși în livadă cu pachete pe cap de la rețelele de supermarketuri ucrainene și Primii ocupanți din Herson, cu sens figurat de ciuperci apărute după ploaie, care ocupaseră complet orașul Herson, capturați cu aparatele electrocasnice (frigidere, televizoare) vânate și pregătite pentru a fi trimise ca să-și bucure soțiile din Rusia. Dimensiunea naturii este perpetuată și în această serie, însă având o altă conotație, de opoziție a vieții cotidiene rurale. Invadatorii sunt surprinși la ospăț în livezi roditoare, cu pomi fructiferi, cu pepeni verzi, gospodărind și strângând roadele muncii străine, a stăpânilor, care, cel mai probabil, nu mai sunt în viață.
Printr-o o forță expresivă și copleșitoare deopotrivă se disting cele două pânze înfățișând liderii ideologici – politologul „expert” Alexei Arestovici, care promitea încheierea războiului în două-trei săptămâni („Alexei Arestovici citește o lecție buriaților despre sensul vieții”) și Patriarhul Kiril, portretizat în postura de păpușar manevrându-i pe bine-cunoscuții Hriușa și Stepașka, un purcel și un iepure, protagoniștii emisiunii de adormit copiii, îndrăgiți de publicul sovietic al postului central de televiziune din URSS. Păpușarul Kiril, controlându-și cu dibăcie păpușile, își îndeamnă turma de miei să se alăture războiului și să ucidă, într-o „ultimă mobilizare”. În același timp, femeia care pe vremuri a mânuit la TV păpușile la Povestea de seară, a declarat că va merge cu acestea pe front pentru a susține moralul soldaților ruși.
Centura forestieră apare ca un tablou al rezilienței, surprinzând complexitatea peisajului distrus de război din Ucraina. Picturile lui Serhii Bojko depășesc granițele artei tradiționale de război, folosind satira și contrastul pentru a evidenția forța umanului în fața adversității. Pe măsură ce vizitatorii navighează prin expoziție, sunt invitați să reflecteze asupra straturilor impregnate de sensuri, găsind alinare în abilitatea artistului de a aduce lumină și umor în teribil și terifiant.
Pânzele lui Serhii Bojko transmit conflictele fundamentale ale „lumii ruse” cu realitățile din Ucraina, de după anexarea Crimeei, ambiguitățile propagandei și contradicțiile existențiale, printr-o prismă a sarcasmului, o dovadă a parcurgerii mai multor niveluri de sensibilizare, a reflexiei și sondării profunde a unor terenuri fragile.
