O poveste fără sfârșit

(elevă în cl. a IX‑a, Gimnaziul din or. Vatra)

În curte era liniște și mă simțeam bine.
Era ca o buclă plină de file,
Niciun telefon, laptop sau tabletă,
Îmi simțeam viața conturată de cretă.


Eram mai mici, mai sinceri, fără griji,
Fără dorințe inutile ca Porsche 911.
Dorința noastră cea mai mare
Era o ciocolată sau, poate, o floare.


Noi nu am trăit ca și cum am fi greșit:
Copilăria noastră a fost o poveste fără sfârșit.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *