(elevă în cl. a IX‑a, Gimnaziul din or. Vatra)
În curte era liniște și mă simțeam bine.
Era ca o buclă plină de file,
Niciun telefon, laptop sau tabletă,
Îmi simțeam viața conturată de cretă.
Eram mai mici, mai sinceri, fără griji,
Fără dorințe inutile ca Porsche 911.
Dorința noastră cea mai mare
Era o ciocolată sau, poate, o floare.
Noi nu am trăit ca și cum am fi greșit:
Copilăria noastră a fost o poveste fără sfârșit.














