Ieri, am reușit să-mi fac un pic de timp și să merg la un spectacol manifest. Un manifest pentru Bucea și pentru ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. Pentru tot calvarul pe care și noi îl ducem în suflet sau toți cei care mai au suflet. Teatrul Național ,,Mihai Eminescu” a pus în scenă acest manifest compus din poeziile scriitorilor din Moldova, România și Ucraina. Vreau să-i mulțumesc domnului Mihai Fusu și doamnei Luminița Țâcu care au fost regizorii acestui spectacol manifest. Mulțumesc și actorilor care au fost fenomenali și recomand acest spectacol tuturor, în special celor care ieri, de 9 mai, au ieșit cu steagurile Rusiei și au scandat în stradă. Recomand acest spectacol celor care nu au văzut sau nu vor să înțeleagă ce se întâmplă în Ucraina, dar și în toată Europa. Acest spectacol te sensibilizează, te face să devii mai empatic și îți schimbă perspectiva asupra acestui măcel, astfel încât, dacă până acum ai stat indiferent, măcar de acum încolo să te implici, să ajuți cu ce poți. Eu am plâns de la începutul spectacolului până la sfârșit. Decorul a fost fenomenal, arici militari, baricade, saci și, în general…, muzica care nu te lasă indiferent, orchestrația, aranjarea scenică, așa că trebuie să mergeți neapărat să vedeți cu ochii voștri, pentru că merită. Intrarea a fost gratuită, dar nu știu când se va mai juca, însă sper, cât mai curând, pentru că scopul acestui manifest este să arate că noi nu suntem reduși la tăcere, că noi spunem ceea ce gândim și ceea ce vedem cu adevărat, noi nu ne închidem în propria cameră și tăcem. Prieteni, vă rog să mergeți să vedeți!
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
