Fotografia este o formă de a-mi exterioriza ceea ce văd și simt. Când sunt copleșită de emoții, iar cuvintele nu-mi mai sunt de ajutor, mă ajută fotografia. Momentele efemere le capturez cu concursul ei.
Pentru mine, fotografia este un mod de explorare continuu a luminii, a întunericului, a unghiurilor, a culorii, a fumului, a frunzelor, a tot ce este viu sau mort. Prin ea reușesc să prind stările și emoțiile oamenilor care trec prin timp, să capturez o lume în continuă schimbare, imaginile devenindu-mi martore a tot ceea ce se pierde în timp. Îmi sunt unealta secretă pentru viitor. Este o pasiune care îmi hrănește creativitatea și îmi oferă o modalitate unică de a explora și înțelege lumea.
Fiecare fotografie pe care o fac reprezintă o bucată din realitatea mea, o fărâmă din felul în care percep și interpretez ceea ce mă înconjoară. Fotografia îmi oferă posibilitatea de a vedea frumusețea în detalii pe care altfel poate le-aș fi ignorat.
Fotografia mă obligă să fiu atentă, să încetinesc ritmul și să privesc cu adevărat ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Fotografia nu e pentru cel care vede, ci pentru cel care poate privi. Această capacitate de a comunica dincolo de barierele lingvistice și culturale face ca fotografia să fie un mediu puternic ce leagă chimii, caractere.
În esență, este o formă de comunicare vi- zuală care filtrează stări, sentimente, suflet.
La tabăra de literatură „Leonard Tuchilatu” de la Vadul lui Vodă, organizată de Dumitru Crudu și Maria Ivanov, mi-a plăcut să fac diverse fotografii, fiindcă iubesc să imortalizez emoții.
Inițial, a fost ideea Mariei de a lua aparatul foto cu mine și nu am regretat deloc. Recunosc, nu sunt expertă în a face poze și nu le fac atât de des, dar îmi place procesul în sine. Și toată pasiunea vine încă din copilărie. Copilăria mi-e punctul de plecare, defilările de modă în care sora îmi era designer vestimentar, eu – model, tăticul – audiența, iar mămica – fotograf, ca mai apoi rolurile să se inverseze.
Prin poze am exteriorizat emoțiile și stările mele de recunoștință pentru că mă aflam acolo, în acel moment, în combinație cu emoțiile pe care le transmitea fiecare în parte.
Fiecare poet prezent la această tabără are un farmec al său, iar eu sunt pasionată de frumos. Caut frumosul în tot și în toate, ador să pun în evidență trăsături bizare sau care țin de cadrul feeric, așa cum, de altfel, am făcut-o și la Vadul lui Vodă. Printre care aș putea să enumăr: trandafirul din acea vază de sticlă de la masa vecină, care-și aștepta oaspeții, în timp ce noi compuneam o poezie de grup, chiar în prima noastră zi de tabără. Un alt semn fain pe care îl admiram cu Liliana este inimioara de pe tricoul lui Dumitru, care a rămas imprimată în urma unui meci de fotbal și care e caracteristică totalmente personalității lui. În final, aș putea spune că pasiunea pentru fotografie reprezintă o parte a lumii mele interioare în plină desfășurare. Recunoscătoare că pot împărtăși frumusețea mea privitorilor printr-o modalitate unică și profundă
