Fiind într-o scurtă călătorie cu plecare din Aeroportul „Orio al Serio”, Bergamo, m-a surprins de la depărtare o sculptură proeminentă. Cu cât mă apropiam mai mult de intrarea în aeroport, cu atât sculptura apărea mai amplă și impozantă. Ajunsă în fața ei, m-am oprit curioasă să aflu cine-i autorul și a cui este imaginea imortalizată pe blocul de bronz. Era Caravaggio! Rebobinând în minte tot ce am studiat din istoria artei italiene (fiind în Italia), mi-am amintit de Caravaggio și am exclamat aproape ca Archimede, când a descoperit volumul corpurilor: Evrica! Caravaggio (pseudonim), cu numele adevărat Michelangelo Merisi, s-a născut în secolul al XVI-lea, la Milano. Avea un caracter subversiv, transgresiv și rebel, considerându-se de-a lungul vieții un artist blestemat. Numele lui Caravaggio se cimentase în memoria mea nu pentru destinul și istoria vieții lui turbulentă, ci prin tablourile văzute pentru prima dată într-o biserică din Brescia. Am și scris despre lucrările lui în cartea Testamentul necitit. Descrisesem contemplarea mea în fața capodoperelor italiene din biserica San Giovanni Evanghelista (Sfântul Ioan Evanghelistul). Atunci, în haosul rătăcirilor mele, am memorat numele Caravaggio, pictor de mare amploare, lucrările căruia sunt expuse alături de pânzele renumiților brescieni Romanino și Moretto. Probabil, de aici a și pornit curiozitatea mea pentru arta și istoria Italiei… Să revin totuși la sculptura impozantă cu înălțime de 2 metri 49 cm, lucrare care manifestă toată monumentalitatea unei figuri așezate pe un soclu. Expresia meditativă a sculpturii, învăluită într-un fel de așteptare melancolică, cu o draperie în mâna stângă, pare că se află în cel mai potrivit spațiu. Autorul sculpturii, Giacomo Manzù, a reușit să încrusteze pe imaginea chipului înveșnicit în bronz o tăcere aproape tangibilă. Este probabil cea mai profundă și valoroasă contribuție a sculptorului Manzù dedicată lui Caravaggio, evocându-l pe marele pictor într-un moment intim, dedicat tăcerii. Lucrarea, sculptată cu multă măiestrie, evidențiază revoluția cromatică și luministă a picturilor sale. Este, în realitate, un portret idealizat care nu face referire la celebra și documentata efigie a lui Michelangelo Merisi, pe care o cunoaștem dintr-un desen al lui Ottavio Leoni sau din pânza David și Golia din Galeria Borghese. (A doua pânză a fost probabil executată la Napoli, unde Caravaggio se afla în exil sub acuzația de crimă.) Alegerea subiectului: capul tăiat al lui Golia se datorează, probabil, pictorului însuși. Mulți criticii de artă presupun că în acest tablou Caravaggio și-ar fi înfățișat propriul chip. Descrierea chipului lui Golia, atât de viu, expresiv, cu fruntea brăzdată, gura larg deschisă pentru ultima suflare, privirea suferindă, tenul neînsuflețit, reprezintă rezultatul dramei umane trăite de artist. Așadar, în sculptura din fața aeroportului, chipul lui Caravaggio este, mai degrabă, imaginea geniului și a meditației în sine. Maestrul Manzù a reușit să exprime în maniera modelului iconografic clasic luptătorul în repaus, aproape ca și cum ar fi o figură din Grecia Antică, un simbol al artistului care reflectă asupra operei sale. Coșul cu fructe de lângă el are menirea de a aminti de angajamentul extraordinar și inovator al lui Caravaggio în domeniul „Natura moartă” și, mai ales, de a aminti marea tradiție a naturalismului lombard, născută tocmai în secolul al XVII-lea și retrăită de Manzù la sfârșitul secolul al XX-lea, cu un sentiment de continuitate admirabilă.
Actualmente Caravaggio este considerat unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai artei occidentale din toate timpurile, fondator al curentului naturalist modern și un mare precursor al sensibilității stilului baroc. Picturile sale demonstrează o sensibilitate excepțională în redarea dimensiunii umane, fizice și emoționale, inclusiv prin utilizarea scenografică a luminii, caracteristici considerate revoluționare în epoca lui Caravaggio. De rând cu aceste caracteristici și abilități, el se distinge printr-un stil propriu care constă în crearea perspectivei și a tridimensionalității prin utilizarea dramatică și teatrală a tehnicii clarobscurului. Deși a avut faimă mondială, constituind curentul caravaggismului și exercitând o puternică influență asupra picturii baroce din secolul al XVII-lea, a fost totuși dat uitării, redescoperit fiind două secole mai târziu.
Pentru a înțelege mai bine tematica picturilor lui Caravaggio este cazul să ne aprofundăm în cunoașterea destinului acestui pictor. Așadar, cine a fost Caravaggio? Un pictor renumit pe care istoricii și criticii de artă l-au considerat rebel și cu sufletul zbuciumat, probabil din cauza crimei comise în timpul unei încăierări, pentru care a fost condamnat la moarte. Toată viața a încercat să treacă neobservat în ochii celor care l-ar putea recunoaște, deși simțea mereu umbra teribilă a decapitării, a executării sale. Astfel, în operele sale începe să-și facă loc subiectul condamnării, cu o prezență masivă de capete tăiate. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții într-o teamă teribilă de propriii demoni, transformându-se într-un chip iconic subversiv, care este și astăzi de actualitate. Ca să evite executarea sa, fuge de la Roma la Napoli, apoi revine la baștină, unde continuă să picteze la comandă până la sfârșitul vieții sale, dar încontinuu urmărit de demoni. A decedat la 39 de ani, poate din motivul că mereu trecea dintr-o ceartă în alta, având întruna probleme cu justiția, sau poate că „demonii îl asaltau încontinuu”… Incomparabilă și incontestabilă rămâne însă opera sa, care a reînnoit radical pictura cu conținuturi fără scrupule și cu un realism brut și provocator. Din perioada activității sale până la noi au trecut aproape 500 de ani și, în fața Aeroportului Internațional din Bergamo, care de altfel îi poartă numele, se manifestă în toată măreția efigia din bronz a lui Caravaggio, modelată de ingeniozitatea creativă a unui alt lombard, Giacomo Manzù, născut la Bergamo. Manzù a ținut mult să interpreteze în felul său trăsăturile omului care este cunoscut în întreaga lume ca pictor vizionar și revoluționar al luminii cromatice. Executată acum 20 de ani, sculptura lui Manzù, Caravaggio, a stat până nu demult în grădinile Palatului din provincia Bergamo. În acest răstimp, aeroportului „Orio al Serio” i se dedică numele de Caravaggio, astfel că, recent, sculptura este transferată în fața terminalului, pentru a fi admirată de milioane de oameni aflați în tranzit. Sculptura lui Caravaggio este un semn iconic de valoare universală, transcendând timpul și spațiul, dezvăluind bogăția moștenirii artistice a ținutului Bergamo. Reproducerea în bronz a acestei sculpturi contribuie la reconstruirea relației umane și artistice pasionale a lui Giacomo Manzù cu pământul său, evidențiind arta iscusită și incomparabilă a maestrului care a învățat să sculpteze lemnul de la o vârstă fragedă. Iar pe parcursul vieții ne-a oferit lucrări de o frumusețe și maiestrie extraordinară. Și totuși, de ce acum a apărut sculptura lui Caravaggio în fața aeroportului din Bergamo? Fiindcă în acest an Ministerul Culturii Italiene a oferit orașelor Brescia și Bergamo titlu de „Capitale ale culturii italiene”, iar bustul lui Caravaggio la intrarea în Aeroportul Internațional din Bergamo reprezintă o continuitate a culturii nemuritoare italiene, este un punct de legătură cu sute de destinații din alte multe țări ale lumii.
