Hegel spune că orice lucru mare în istorie
se întâmplă de două ori,
Marx adaugă:
o dată ca o tragedie, a doua oară ca o farsă;
experiența îi corectează:
o dată ca o nefericire, a doua oară
ca o violență murdară să-ți nimicească speranța.
După o despărțire executată militărește
a mărșăluit cu hotărârea psihotică
a celui care face lucruri la cinci dimineața.
După asta mi-am pierdut la un picnic rucsacul cu cheile de la apartament,
cu cardurile și pinurile de pe care mi s-au furat 1000 de euro –
cea mai scumpă zi de naștere.
După declarația de la poliție cu ora când
am început să ne relaxăm, câți eram, numerele de telefon la fiecare
și ora când am terminat să ne relaxăm,
după ce mă suna poliția să mă întrebe ei pe mine dacă
am noutăți despre rucsac și dacă am găsit făptașii,
primesc o filmare de la bancomat cu cel
care îmi scotea banii și mă apucă
o ură până la greață.
Filmarea arăta ora cinci dimineața,
ora când toți dorm, până și cei care se întorc de la party,
ora când nebunia se trezește prima.
După o pandemie de doi ani cu săpătorii
de gropi care nu țineau pasul cu sicriele,
după ce credeam că umanitatea se va uni
în războiul contra biciului haotic al naturii,
rușii au dat drumul la rachete, tancuri și ceceni
împotriva Ucrainei la ora cinci dimineața,
ora când încă e întuneric, și mitropolitul binecuvântează bombele
să distrugă de tot speranța,
au dat drumul la psihotici și schizofrenici căror le era mai bine
să urmărească gloanțele ieșind din pușca lor
și degetele căzând de pe mâna unui locuitor din Herson.
O ură care mă umple până la greață.
Când am văzut videoul de la poliție cu cel care îmi fura banii
m-am speriat pentru câteva secunde
și m-am dat mai aproape de ecran – cel din filmare semăna cu mine
