Josef Sallanz: „Societatea civilă este în curs de dezvoltare, dar trebuie spus că și majoritatea moldovenilor au 2-3 joburi pentru a supraviețui și nu mai au timp pentru altceva”
Vreau, din capul locului, să vă întreb: știm cu toții că sunt foarte mulți moldoveni care pleacă în Germania și în alte țări occidentale pentru un trai mai bun, ce v-a făcut pe dvs., un german, să veniți să stați șase ani în Republica Moldova?
Asta este o poveste mai lungă, dar am să încerc s-o scurtez. Eu am studiat științele politice, germanistică și romanistică la Heidelberg, m-am ocupat de Europa de Sud-Est, în special studiind limba și literatura română și spațiul românesc.
Dvs. vorbiți foarte bine românește.
Mulțumesc! Deci m-am ocupat, în special, cu spațiul românesc și în 1993 am avut o bursă a Serviciului German de Schimb Academic (DAAD) la Universitatea din București, unde am stat un an întreg și acolo am învățat româna, de fapt. Și în acel an am avut ideea că trebuie să cunosc și Republica Moldova, am fost 10 zile la Chișinău, am hoinărit prin tot orașul și deja atunci mi s-a trezit ideea că trebuie să cunosc mai bine această țară, pe un termen mai lung, dar a durat câțiva ani, până în 2016, până când am văzut că Serviciul German de Schimb Academic are un post la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Am depus dosarul și am ajuns exact șase ani în urmă aici în țară.
Da, pentru că ați stat șase ani aici, în Republica Moldova, cred ați avut timp suficient la dispoziție pentru a înțelege în ce spațiu ați venit. Și vreau să vă întreb: ce vi se pare bun și ce rău în felul de a fi al moldovenilor?
E o întrebare complicată, pe de o parte, dar și ușoară. Moldovenii sunt foarte deschiși, sunt foarte primitori, sunt foarte ospitalieri, pe de o parte, pe cealaltă parte, se vorbește mult, se promite mult și se face mai puțin.
Ați avut experiențe care v-au făcut să trageți concluzia că moldovenii nu se prea țin de cuvânt?
Da, ei promit prea multe, dar atâtea promisiuni nu poți să ții, asta mi-a fost clar și în timpul acestor șase ani am învățat cât poate fi realizat din aceste promisiuni pe care le-am primit pe parcursul timpului.
Ce-i împiedică pe moldoveni să atingă nivelul de trai al Germaniei, de pildă? Cred că v-ați dat seama, stând aici șase ani, că Republica Moldova e una dintre cele mai sărace țări din Europa. Ce-i împiedică pe moldoveni totuși să părăsească acest top al sărăciei, să zic așa?
Moldovenii sunt, de fapt, harnici, cel puțin, cei care trăiesc în Germania sau în Occident, dar mi se pare că pot să spun, după acești ani, că gândirea lor ca homo sovieticus îi împiedică să înainteze mai departe, să trăiască mai bine și aici. Adică, dacă nu trec peste această gândire, nu se vor întâmpla multe în direcția pozitivă, după părerea mea.
Știm foarte bine că țările Occidentului au o societate civilă viguroasă, oameni care se implică la nivel de comunități în tot felul de proiecte. Cum vi se pare societatea civilă din Republica Moldova?
Societatea civilă este în curs de dezvoltare, dar trebuie spus că și majoritatea moldovenilor au 2-3 joburi pentru a supraviețui și nu mai au timp pentru altceva, iar aceasta este o mare problemă ca să se implice și în alte lucruri, după părerea mea. Și apoi cred că societatea este dezbinată, o numesc o societate derutată. Deci sunt prea diferiți în gândirea politică…
Și nu pot găsi ceva care să-i unească, o idee națională, nu credeți?
Până acum, n-au găsit, indiferent de limba maternă pe care o vorbesc, am impresia. Chiar și vorbitori de limba română sunt între ei certați foarte tare. Ceea ce lipsește este, așa, o pătură de mijloc – dacă nu ești pentru mine, ești contra mea, și gata. Există alb și negru, nu există nuanțe. Și asta cred că este cea mai mare problemă a moldovenilor.
Interviu transcris de Maria Boroda.
Varianta integrală poate fi găsită pe site-ul postului de radio și TV „Vocea Basarabiei”
