Armata roșie și vânătoarea

În volumul Generația irosită, Silviu Brucan menționează destul de confuz faptul că retragerea armatei sovietice de pe teritoriul României s-a hotărât în urma unei vânători la care a participat premierul sovietic Nikita Sergheevici Hrușciov. Afirmația a fost confirmată, fără amănunte, și de către general-locotenent Teodor Paraschiv, martor la semnarea acordului de retragere a trupelor de ocupație sovietice.

Afirmațiile sunt reale și, pentru o mai corectă informare, considerăm utile unele precizări și amănunte. În primul rând, precizarea locului și a modului de derulare a evenimentelor finalizate cu o hotărâre atât de importantă.

În luna august 1957, N.S. Hrușciov a inclus în programul său și o vizită neoficială în România, cu scopul de a cunoaște starea de spirit și poziția conducătorilor comuniști români față de intervenția sovietică și reprimarea revoluției din Ungaria din toamna lui 1956.

Primit cu cordialitate, programul i-a fost agrementat și cu câteva partide de vânătoare bine organizate. Prima vânătoare a fost la iepuri, pe fondul de vânătoare Albele, din Ocolul silvic Ghimpați, județul Giurgiu. Desfășurarea ei având loc în afara sezonului pentru această specie, a fost necesară o derogare de la legea vânătorii, aprobată de fostul ministru al silviculturii, inginer C.I. Popescu – azi pensionar, mare ocrotitor al faunei cinegetice –, numai după avizul Marii Adunări Naționale.

Vânătoarea s-a finalizat cu un bilanț impresionabil pentru participanți: peste 200 de iepuri. Hrușciov a împușcat și o vulpe, ceea ce i-a provocat o mare satisfacție și o excelentă dispoziție. Conform regulamentului, el a solicitat cele două cartușe care se distribuie gratuit pentru un răpitor combătut, solicitare onorată pe loc de către ing. I. Barbu, unul dintre organizatorii vânătorii.

Vânătoarea propriu-zisă s-a încheiat în jurul orei 14, după care participanții s-au retras la cabana de vânătoare Ghimpați, unde li s-a servit prânzul cu meniuri tradiționale, inclusiv sarmale cu mămăliguță, țuică și vin de Sâmbureni. Hrușciov a apreciat foarte mult sarmalele și a declarat că mămăliga este o cereală ce va trebui inclusă în viitor în hrana populației. La masă au participat Gh. Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraș, Nicolae Ceaușescu, Petre Borilă și organizatorii vânătorii – ing. Gh. Feneșer, ing. I. Barbu și pădurarul Ilie Drăgan, aceștia din urmă fiind invitați de Hrușciov la masă.

Ing. I. Barbu – azi pensionar – ne-a relatat că în această ambianță plăcută, Bodnăraș și Dej au condus cu multă abilitate discuțiile despre prezența trupelor sovietice în țara noastră. Ei au afirmat că, pentru destinderea tensiunilor dintre cele două lagăre, intervenite după evenimentele din Ungaria, URSS ar trebui să inițieze și unele acțiuni care să contribuie la ameliorarea acestui climat; una din aceste acțiuni ar fi, de pildă, retragerea trupelor sale din România, țară înconjurată de state socialiste în care existau suficiente efective sovietice, problemele de securitate ale lagărului socialist nefiind afectate în niciun fel…

După o scurtă perioadă de gândire, Hrușciov a spus că ideea nu era rea, că nu exista nicio primejdie de destrămare a lagărului socialist. Mai mult, cele discutate cu prilejul acelei mese au constituit conținutul unei scurte comunicări în cadrul emisiunilor de radio de seară, ceea ce i-a surprins pe generalii sovietici.

A doua zi a avut loc o altă vânătoare, de urși, în județul Bistrița. Rezultatul a fost, de asemenea, impresionant, Hrușciov exprimându-și admirația pentru bogata faună cinegetică a României și pentru modul de organizare și ocrotire a acestei bogății naturale…

Acordul oficial de retragere a armatei roșii din România s-a semnat în anul următor la Moscova, în 24 mai 1958. Hotărârea luată de Hrușciov a constituit unul dintre capetele de acuzare ce au dus la demiterea lui, în 1964. Retragerea din România a fost calificată ca o mare greșeală politică și militară. O astfel de hotărâre a și rămas singulară în țările socialiste în care se afla, armata roșie staționând cu impresionante efective și cu contribuția materială a respectivelor popoare încă mai bine de 32 de ani…

La cabana de vânătoare din Ghimpați se păstrează și astăzi masa din stejar masiv în jurul căreia s-au purtat discuțiile cu consecințe atât de importante pentru istoria acelor ani…

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Ariana Zburlea

gerar, slobozia

s-a făcut noapteîn dragul meu oraș de provinciecare deschide drumul spre mare babele au intrat în casă, bârfesc sfințiidin calendarul ortodoxstelele dorm ca niște copii

Noutăți
Ioana Pavel

feat. Poezia (I)

Un proiect pentru cititori de toate vârstele Insolit și cu mize experimentale, proiectul de sub egida FILIT, „Parodii originale”, reunește 50 de poete și poeți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *