când am fost internată la republican
n-am putut să inventez nimic ca să mă doară mai puțin
voiam să vomit și n-aveam unde
dădeam pe jos ca un melc căruia permanent
cineva îi strivește casa
n-am putut să inventez, să te mint cu asta
n-am putut decât să-mi încarc contul cu 60 de lei
și să te sun, să-ți spun că mă dor venele de la atâtea perfuzii
sunt un scaun cu speteaza ruptă, nu te așeza
nu vă așezați, aici stau doar cei care își apropie picioarele de burtă
și se strâng ca un cârcel, dar nu se poate
nu se poate să nu-mi răspunzi
pe scaun doar o vișină cu sâmburele lângă ea
