seara roșie de la cluj se transformă într‑una neagră
mă schimb îmi scot niște pijamale negre
îmi dau jos t‑shirtul roșu transpirat
trecerea asta amărâtă de la neon la lumânări parfumate
am ajuns de la norwegian wood la siddhartha
și dacă închid ochii parcă îmi dau filme
că l‑am uitat acolo
că n‑am mai apucat să mai termin acolo
dar totuși nu ar trebui să fie un miez de
nucă sau ceva comestibil prin casa asta?
lumea toată parcă dă un șut în ușă o dată
la fiecare patru cinci ore
stau aici în apartamentul ăsta și îmi deschid
laptopul – ieri am dat fail în orele mele
de lucru cu cărțile tarot care stau cu fața în jos
mâine îmi fac
bagajul și plec ca să pot să mă întorc
acolo de unde am plecat
(suntem la un call distanță)
dacă ni se întâmplă ceva nenorocire
cum ar fi decesul mâței
sau spargerea unui robinet în apartament
închiriat împreună cu alți studenți
în cartierul mănăștur sau zorilor
chiar dacă ar fi în zorii zilei
putem să mai așteptăm până la prânz
nu mai trebuie să luăm
busul din mănăștur
mai putem discuta
rezolvăm treaba asta
dacă e o urgență
vezi că mai trebuie să
lucrăm pe tabelul ăsta
și dacă e am stat și peste program
ca să rezolvăm ca să fie all good
