Claudine Bohi este profesoară de limba și literatura franceză („Agrégée de lettres”, titlu obținut prin concurs național de excelență), psihanalistă și poetă. A publicat peste patruzeci de cărți și contribuie cu articole la numeroase reviste franceze și internaționale. Este prezentă într-o serie de antologii. Textele sale au fost traduse în mai multe limbi, iar în baza unora dintre ele au fost scrise compoziții muzicale. Momentan, coordonează colecția „2Rives” la editura „Les lieux dits”. Face parte din echipa de jurizare pentru premiile „Mallarmé” și „Louis Guillaume”. Este, de asemenea, membră a consiliului administrativ al asociației „Maison de la poésie de Paris” („Casa poeziei din Paris”, o asociație fondată în 1983, menită să promoveze poezia contemporană). De-a lungul carierei sale literare a primit mai multe premii, printre care : „Verlaine”, „Aliénor”, „Georges Perros”, „Mallarmé”. Iar în 2024 a luat premiul „Pierre Dhainaut” pentru carte de artist.
Era ca o conspirație
Un fel de somnolență s-a răspândit printre
noi
petrecerea era atât de albă încât anula
totul
Adream trecutul
ziceam libertate ziceam că totul e nou
Ne sprijineam seara de marile vise clare
și de niște umeri foarte fragili și tandri
pentru că ne credeam în inima unei
copilării veșnice
Credeam că reîncepem lumea
credeam că reinventăm totul
Nu bănuiam că eram în vizor
***
Frica noastră era roșie
și noi tăceam
Ca un templu înghițit ieșea la suprafață
culoarea sa
și noi ne intuiam
Unul câte unul aplecați în fața catastrofei
noastre
în inima unei răni pe care nu o
cunoșteam
pipăind cuvintele noastre în căutarea
sensului
roșu era sângele nostru, roșu era inima
noastră
și roșii erau strigătele noastre pierdute în
flăcările semnelor
(Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarmé, președinte de onoare al PEN Clubului din Franța, președinte la „Maison de Poésie – Fondation Émile Blémont” din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)
