*

Sunt aproape inertă
în acest semiîntuneric și mi‑e foarte dor de tine
Afară e plăcut
Îmi mișc picioarele pe pavajul proaspăt montat
mai rezist
Un câine trece strada pe zebră și ne prindem privirile
Sunt foarte obosită
Dorm puțin și car multe lucruri în spate
laptopul, cărțile, încărcătoarele, căștile, pastilele, caietele, sticla cu apă
Am un rucsac foarte greu în spate
În rucsacul meu port aproape toată viața mea
În fiecare zi fac kilometri pe jos împreună cu viața mea
7 kilograme
Merg și mă uit cum străzile se îmblânzesc noaptea
Muzeul e tot în lumini
Pe unde merg eu
Pericol de prăbușire a zidului
Atenție
Sunt foarte obosită
Și am un rucsac foarte greu
Dar trebuie să ajung
Mi‑e foarte dor de tine.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *