Mama mea care nu ești în ceruri, nici în
pomelnicul
personal al familiei,
mama mea care mi‑ai tuns părul
ca să nu semene cu al tău,
precum într‑o familie la care nu te‑am
forțat să te alături, așa
și pe
pământ.
Mama mea care nu ești în ceruri, sau poate
ești, de unde
să știu eu,
nu mă mai iei prin surprindere.
Mama mea care te uiți
la pozele mele de pe Instagram și mama
mea
care le scrii cunoscuților mei ca să afli
cum o mai duc,
nici azi nu mi‑am adus aminte
numele tău.
Mama mea care nu știi
cum soarele intră într‐o casă cu foi de
ceapă
în loc de pereți,
cum mai e simulacrul tău,
târgul dezlocuit de fantasme,
ce ești dispusă
să dai acum
la schimb?
Mama mea care nu cunoști
procedurile de complezență,
nici fericirile și nici căderile,
nici nopțile de hemoragie
și nici zilele de cumpătare,
ce
știi tu
de fapt
despre
ce
știi tu
de fapt
despre.
