… … …
(Autorul originalului:
Mircea Dan Duță)
… … …
(Traducerea în limba română:
Lucie Šavrdová)
Regizorul s‑a înșelat un pic
în filmul acela vechi:
nu se găsesc în jurul nostru, la tot pasul,
oglinzi care să ne reflecte
adevărurile personale și interioare.
Singura oglindă din viața mea
am furat‑o de la iubita mea Andrea,
imaginându‑mi că în felul acesta
mă voi putea vedea prin ochii ei,
și am ascuns‑o în cel mai adânc
dintre buzunare.
Tu însă știai de mult
că ne naștem cu toții ținând în mână
acea primordială oglindă murdară, care,
indiferent dacă alegem
să ne privim în ea sau nu,
ne spune adevărul că
arătăm caraghioși vii și
arătăm caraghioși morți.
Vestea că oglinda aceea
ți‑a luat deja chipul
m‑a făcut să duc instantaneu mâna
la buzunarul acela adânc,
dar, în secunda următoare,
lașitatea, frica de durere și de suferință
și mai ales spaima de a constata cu propriii ochi
că ai avut dreptate
m‑au determinat să îndepărtez mâna
de buzunar la fel de repede precum o apropiasem.
Pe scurt, de data asta nu am avut curaj,
dar oglinda este în continuare
la locul ei, în buzunarul acela adânc,
și o port în permanență cu mine.
