(elevă în clasa a X‑a „A”,
L.T. „Mihai Eminescu”, Strășeni)
Te‑nvinovățești din nou
Și speris ă fie totul bine,
Dar tu nu știi că‑n primul rând
Ar fi corect să te iubești pe tine.
Perfecțiunea pare‑un vis
Ce este imposibil,
Iar tu te limitezi, convins,
La versul insensibil.
Chiar știi că poți,
Te regăsești în poezii timide,
Încerci să cauți iar și iar
Idei mult mai solide.
Crezi că va trece…
Și îi oferi timp să treacă, tot mai mult,
Totuși e greu
Și te bate un gând foarte incult.
















