Béatrice Bonhomme este poetă, editoare, critic literar, profesoară la Universitatea „Côte d’Azur”. Specializată în literatura secolelor XX și XXI, a fondat în 1994 revista NU(e), o revistă de poezie și artă care a consacrat, până în prezent, 83 de numere poeziei contemporane și care este publicată și online pe site‑ul POESIBAO (poesibao.fr). Este responsabilă de asociația „La Société des lecteurs de Pierre Jean Jouve” și, în 2003, a fondat „POIEMA”, un centru de cercetare dedicat poeziei în cadrul „CTELA” (Centrul Transdisciplinar de Epistemologie a Literaturii și Artelor spectacolului). A publicat studii, articole și cărți despre poezia modernă și contemporană, precum și numeroase antologii ale conferințelor pe care le‑a condus la Cerisy. Datorită faptului că cercetările sale au contribuit la recunoașterea poeziei contemporane, în 2016, a fost decernată cu premiul „Léopold Sédar Senghor” de către instituția „Le Cénacle Européen”, iar în iunie 2019, a obținut premiul „Vénus Khoury‑Ghata” pentru cartea sa Dialogue avec l’Anonyme. Printre cele mai recente cărți de poezie semnate de Béatrice Bonhomme se numără Les Boxeurs de l’absurde (L’Étoile des limites, 2019), Proses écorchées au fil noir (Collodion, 2020) și Monde, genoux couronnés (Collodion). Pentru cea din urmă i‑a fost oferit premiul „Prix Mallarmé” în 2023. În 2012 a apărut o carte despre opera poetică a lui Béatrice Bonhomme, Le mot, lamort, l’amour, la editura Peter Lang. Două reviste, Poésie‑sur‑Seineși Coupdesoleil, au fost consacrate acestei opere (2020‑2021).
1.
Ce scrii?
Nimic, eu nu scriu nimic
Eu scriu despre mine, adică despre nimeni
Eu scriu despre noi, adică despre noi toți
Tu eu el noi voi ei sau ele
Eu scriu despre cel neutru și depășit
Eu scriu despre ceea ce nu are nici gen nici
chip
Eu scriu despre cel care se scrie singurși cu
mai mulți
Eu scriu despre acest plura
2.
Scriu cu cerneală albă
Nu merge
Cos din nou cicatricea
În pielea mov a cernelii
Scriu cu radiera, am șters
O cratimă.
Textul pleacă și se întoarce de la tine la
mine
La el, la ea, la noi, nu mai termină
Să povestească, să noteze,să revadă
Poveste și fabulă sau fabliau
Epopee sau elegie.
Eu scriu despre lucruri și altele
Ziduri de texte
Despre tot și despre nimic.
Eu scriu doar despre pulsul care bate
În ale tale, ale nostru
Ale lor vene.
3.
Le numesc șoapte
Pentru că păsările se șușotesc între ele
drăgăstos
În freamătul umed al amurgului
Păsările formează un zbor locuit de nori
Foșnetul miilor de aripi creează șoapta
O șoaptă de sezon, a zorilor sau a nopții
Un balet de pete negre unduitoare pe cer
O undă formată din spuma sturzilor
Se unesc între ei la apusulsoarelui
Și își schimbă direcția în lumina serii.
4.
Numesc șoaptă
Aceste decolări orientate ale
păsărilor Spre un balent al zorilor și al penelor
Un foșnet multiplu
Un mănunchi de flori
Un copac plin de păsări
Numesc șoaptă
Dansul pe care copilul îl dă lumii
Cu al său corp de lumină
5.
Pe elementul de broderie
Noi am țesut ochiul albastru
Al poeților de șapte ani
Ochiul albastru pur
Plin de cuvinte
De vise și minciuni
Ochiul albastru al copilăriei care minte
Pentru a avea mereu șapte ani
Ochiul talisman
(Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarme, președinte „Maison de Poesie – Fondation Emile Blemont” din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)