Șoaptele păsărilor

Béatrice Bonhomme este poetă, editoare, critic literar, profesoară la Universitatea „Côte d’Azur”. Specializată în literatura secolelor XX și XXI, a fondat în 1994 revista NU(e), o revistă de poezie și artă care a consacrat, până în prezent, 83 de numere poeziei contemporane și care este publicată și online pe site‑ul POESIBAO (poesibao.fr). Este responsabilă de asociația „La Société des lecteurs de Pierre Jean Jouve” și, în 2003, a fondat „POIEMA”, un centru de cercetare dedicat poeziei în cadrul „CTELA” (Centrul Transdisciplinar de Epistemologie a Literaturii și Artelor spectacolului). A publicat studii, articole și cărți despre poezia modernă și contemporană, precum și numeroase antologii ale conferințelor pe care le‑a condus la Cerisy. Datorită faptului că cercetările sale au contribuit la recunoașterea poeziei contemporane, în 2016, a fost decernată cu premiul „Léopold Sédar Senghor” de către instituția „Le Cénacle Européen”, iar în iunie 2019, a obținut premiul „Vénus Khoury‑Ghata” pentru cartea sa Dialogue avec l’Anonyme. Printre cele mai recente cărți de poezie semnate de Béatrice Bonhomme se numără Les Boxeurs de l’absurde (L’Étoile des limites, 2019), Proses écorchées au fil noir (Collodion, 2020) și Monde, genoux couronnés (Collodion). Pentru cea din urmă i‑a fost oferit premiul „Prix Mallarmé” în 2023. În 2012 a apărut o carte despre opera poetică a lui Béatrice Bonhomme, Le mot, lamort, l’amour, la editura Peter Lang. Două reviste, Poésie‑sur‑Seineși Coupdesoleil, au fost consacrate acestei opere (2020‑2021).

1.

Ce scrii?
Nimic, eu nu scriu nimic
Eu scriu despre mine, adică despre nimeni
Eu scriu despre noi, adică despre noi toți

    Tu eu el noi voi ei sau ele
    Eu scriu despre cel neutru și depășit
    Eu scriu despre ceea ce nu are nici gen nici
    chip
    Eu scriu despre cel care se scrie singurși cu
    mai mulți
    Eu scriu despre acest plura

    2.
    Scriu cu cerneală albă
    Nu merge
    Cos din nou cicatricea
    În pielea mov a cernelii
    Scriu cu radiera, am șters
    O cratimă.
    Textul pleacă și se întoarce de la tine la
    mine
    La el, la ea, la noi, nu mai termină
    Să povestească, să noteze,să revadă
    Poveste și fabulă sau fabliau
    Epopee sau elegie.
    Eu scriu despre lucruri și altele
    Ziduri de texte
    Despre tot și despre nimic.
    Eu scriu doar despre pulsul care bate
    În ale tale, ale nostru
    Ale lor vene.

    3.

    Le numesc șoapte

    Pentru că păsările se șușotesc între ele
    drăgăstos
    În freamătul umed al amurgului
    Păsările formează un zbor locuit de nori
    Foșnetul miilor de aripi creează șoapta
    O șoaptă de sezon, a zorilor sau a nopții
    Un balet de pete negre unduitoare pe cer
    O undă formată din spuma sturzilor
    Se unesc între ei la apusulsoarelui
    Și își schimbă direcția în lumina serii.

    4.

    Numesc șoaptă

    Aceste decolări orientate ale

    păsărilor Spre un balent al zorilor și al penelor

    Un foșnet multiplu

    Un mănunchi de flori

    Un copac plin de păsări

    Numesc șoaptă

    Dansul pe care copilul îl dă lumii

    Cu al său corp de lumină

    5.

    Pe elementul de broderie

    Noi am țesut ochiul albastru

    Al poeților de șapte ani

    Ochiul albastru pur

    Plin de cuvinte

    De vise și minciuni

    Ochiul albastru al copilăriei care minte

    Pentru a avea mereu șapte ani

    Ochiul talisman

    (Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarme, președinte „Maison de Poesie – Fondation Emile Blemont” din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)

    Distribuie acest articol:

    Share on facebook
    Share on twitter
    Share on linkedin
    Share on whatsapp
    Share on email
    Share on pinterest

    Articole recomandate

    Noutăți
    Alex Popescu

    Sapă două morminte

    Gust pământul casei,Unde mă întorc din fiecare dimensiune.Este sărat precum sângele, fierea, urina, rahatul și lacrimileCelui care mi‑a violat și ucis copiii, soția, mama, viața

    Noutăți
    Ivan Pilchin

    western 1915

    mi‑ai arătatun cartuș de aramăpe care l‑ai găsit înpământul grădinii noastre un cartușfără urmă de tragereieșit la suprafațădupă ploaia îndelungatădin această toamnă un semn al

    Noutăți
    Natalia Pîntea

    Moartea în poezia Valeriei Coțofană

    Recent, în colecția „Pulsar” a Editurii Prut, a apărut volumul de debut Pentru ce trăim și pentru cine murim? al Valeriei Coțofană, membră a atelierului

    Noutăți
    Marcela Benea

    Sufletul Nataliei

    Cum auzul îi slăbise aproape de totsonorul televizorului Natalieiera mereu dat la maxim –de‑aici și iritarea vecinilor.„Nu fac nimănui niciun rău.Ce vor ei de la

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *