câinele vecinilor urlă cu atâta disperare
că‑mi amorțesc tălpile
seara cineva îi aruncă un colț de pâine
pe care o înghite nemestecată apoi iar
își dezlănțuie vocea care
aleargă departe
îmi vine să iau câmpii când îl aud
să merg încotro mă duc ochii
să alerg până cad
câinele târâie lanțul în jurul copacului
și urlă
de atâta amar amurgul se scurge în
crăpături și ies liliecii
suntem pierduți în măruntaiele lumii
trag urletu‑n coșul pieptului
câinele tace
tresar
o fi ceva în asta sau delirez
semaforul e roșu
gloata tropăie în fața
trecerii de pietoni
o tipă intră rapid
între oameni
și îi întreabă
dacă au miez
my name is francesco
în fața blocului mă întâlnesc cu
zâmbetul pudibond al lui franciu
cum mă vede începe să se agite
și alege cuvinte pe care mi le spune
răspicat fix ca atunci când
ne‑am cunoscut și mi‑a zis
cu sinceră părere de rău că numele lui
e mai frumos decât numele meu
uneori mă strigă de sub balcon
minunatul meu
cavaler de‑o șchioapă îmbrăcat
doar în chiloți
și dispare enigmatic după colț până ies
alteori mă oprește în prag și cere
să‑mi scaneze cumpărăturile
mă supun încântată iar în timp
ce‑mi răscolește prin pungi
mă gândesc că cinci ani în urmă
aș fi putut să‑l nasc
dezamorsare
vineri seara
când toate s‑au terminat
o iau încet spre casă și după bloc
mă înconjoară o haită de câini
leneși și lipicioși
îi privesc în ochi și le zâmbesc
iar ei dau din coadă apoi
ne mângâiem ne mângâiem
și ne culcăm grămadă
vecinul de sus și‑a luat lexus și a încetat să ne salute
dimineața mă uitam peste balcon
din buruieni licăreau ochii
câinelui blocului
mă privea vioi de parcă nu‑i era foame
avea blana tulbure ca vinul de mere
din care sar pureci
pe câinele blocului îl chema eva
așa l‑a numit vecinul bătrân
copiii îi puneau mâncare
în locuri ascunse
eva lătra la netrebnici și
la străini iar uneori lătra
și la cei din mașini
într‑o seară lexusul a trecut peste eva
o dată încolo
și o dată înapoi
blestem
(pentru cei care nu merg regulat la dentist)
vecinul din dreapta ieri perfora
și azi perforează
freza pătrunde betonul și mă gândesc
că de mult n‑am fost la dentist
vuietu‑mi face găuri în cap
mi se zbat tâmplele
am porniri necontrolate
încui ușa și arunc cheia pe geam
în casa asta bântuită de duhuri tehnice
nu‑i niciun craniu fără fisuri
dark soundtrack
noaptea mă trezesc transpirată
stau în cearșaf și ascult
corul vecinilor sforăind
îmi închipui cum îmi înfig mâinile
în întuneric și îi fac harakiri
acestui cântec ciudat
(ca dirijorul)
îmi lipesc palmele una de alta
și le bag între genunchi
violența nocturnă
naște mult frig
