Ucraina are nevoie de arme!

Oricât de mult ne‑ar întrista constatarea respectivă, trebuie să recunoaștem că lumea a rămas aceeași… Ca și înainte de 24 februarie 2022, ca și înainte de 2014, atunci când a început cu adevărat acest război, ca și înainte de 2008, atunci când rusia ataca Georgia, ca și înainte de cele două războaie din Cecenia, ca și înainte de 1992, atunci când războiul a intrat la noi în casă și nu a mai ieșit de atunci… Nu pot să fac o altă constatare din simplul motiv că dacă lumea ar fi învățat măcar ceva din fiecare din războaiele precedente, atunci, cu o foarte mare probabilitate, cele care au urmat nu ar fi avut loc. Dar lumea nu învață nimic de când primul om primitiv a dat cu bâta în semenul său pentru a‑i lua osul, sau peștera, sau femela… De fapt, nu, greșesc: lumea învață! Își perfecționează în permanență bâta…

Dar dacă ar fi să ne referim strict la anul care s‑a scurs, atunci putem constata o anumită polarizare în atitudini: cei mai deștepți au înțeles, în sfârșit, că trebuie de acționat și că trebuie de acționat decisiv și rapid. Cei mai ignoranți (dar extrem de zgomotoși) au căzut pradă (ca de obicei, am zice) mecanismelor de propagandă putinistă și se prezintă drept neo‑pacifiști militanți, acuzând Occidentul și… Ucraina (!) de faptul că armata lui putin continuă să omoare ucraineni și să pârjolească orașele unei țări străine.

Din păcate, războiul nu mai este în prime‑time, astfel cei mai mulți îl evită rușinos și cuminte și‑și caută de treabă… lăsând propaganda putinistă să macine din adevăr și din valorile general umane, care ar trebui să ne definească ca specie și care ar trebui să facă ca asemenea războaie să nu mai fie posibile.

Cred că a venit timpul s‑o spunem pe șleau: Ucraina are nevoie de arme! Ucraina are nevoie de resurse pentru a continua rezistența! Faptul că vom scrie înreviste sau pe rețele că susținem Ucraina nu va ajuta în niciun fel ostașul ucrainean de pe front, nu va opri nicio rachetă, nicio dronă, niciun obuz și nici barem un glonte. Așa că dacă suntem onești cu noi înșine și ne mai întrebăm ce trebuie să mai facem, am un singur răspuns: să trimitem bani armatei Ucrainei! Fiecare cât poate… Ceea ce nu anulează nicidecum celelalte acțiuni de susținere, manifestări de solidaritate și apeluri colective de orice fel pentru ca anumite evenimente care apropie victoria Ucrainei să se producă cât mai rapid.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Antonio Tabucchi

„Viaggi e altri viaggi”

Spoon River între Carpați În județul Maramureș, zona carpatică din nord-vestul României, se află bisericile vechi declarate Patrimoniul Mondial UNESCO. Mai austere decât mânăstirile din

Noutăți
Valeria Coțofană

Ce ne face demni de a fi iubiți?

De la o vârstă foarte fragedă ne întrebăm: „Ce ar trebui să fac pentru a fi iubit?” Învățăm că notele bune, realizările academice și performanțele

Noutăți
Yavuz Özdem

Pseudocertitudine

Yavuz Özdem, născut în 1956, la Elazığ, este poet și eseist turc. Locuiește la Istanbul. A predat o perioadă în învățământul public și privat. Poeziile

Noutăți
Maria Pilchin

Călătoria spre centrul cărții

Invizibilii de Ioana Pârvulescu pune în discuție lectura fără să transforme acest act într-o lecție moralizatoare. Autoarea urmărește, prin experiența ficțională a Laurei, felul în

Noutăți
Anda Vahnovan

Worry box

spre Worry box‑ul din școalăcopiii se îndreaptă pe furișcum ne strecurăm și noila ușa psihiatrului fâșiile înguste de hârtiepar pomelnice bisericeșticompletate neîndemânatic„de ce nu mă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *