29 iulie 2021. Ajung la Ismail într-o zi toridă. Un oraș-port care are o mulțime de statui de-ale lui Suvorov (ostaș rus care a învins, la Ismail, armata turcă). Merg la Moscheea-muzeu unde s-au dat bătăliile, iar serile mă uit la Dunăre. Aproape nimeni pe străzi. Vizitez alte câteva muzee, unul dintre ele, dedicat lui Suvorov, păstrează până și masca lui mortuară.
E un orășel foarte liniștit și curat. Nimic din zgomotele Chișinăului. Diminețile merg la o cafenea unde mai toți vorbesc doar ucraineana.
1 martie 2022. Invadatorii ruși lansează un atac cu rachete asupra unei unități militare de lângă Ismail, regiunea Odesa. Din cauza bombardamentelor, localnicii sunt îndemnați să rămână acasă.
31 iulie 2021. Merg spre Odesa cu mașina. Șoferul, un Odesit care își vizita părinții la Ismail, merge acasă. Lucrează la un supermarket ca bodyguard. Rusa e limba lui maternă, nu-i place ucraineana, dar e nevoit să o vorbească la serviciu.
Ajung în orașul zgomotos. Comand un taxi, șoferul care mă duce spre hotel e un fost restaurator. Unul dintre cei care au restaurat Teatrul de Operă din Odesa. Îi numește clovni pe Președintele Volodimir Zelensky, dar și pe Truhanov, primarul Odesei, dar o vorbește de bine pe președinta Maia Sandu.
Cobor scările Potemkin și explorez portul. Urc într-o barcă. Seara merg spre plaja aglomerată. Unicul muzeu pe care reușesc să-l vizitez e un muzeu de artă care are expusă o serie de picturi și fotografii la tema deportărilor germanilor din Odesa.
6 martie 2022. Locuitorii din Odesa se pregătesc să apere orașul de trupele rusești. Voluntarii toarnă nisip în saci, construiesc baricade. Nu se mai întreabă dacă rușii îi vor ataca, ci când. Teatrul de Operă din Odesa arată acum la fel cum arăta în 1941.
3 august 2021. Mă trezesc dis-de-dimineață și merg la Kiev. Ajungem repede, chiar dacă drumul e lung. Iau metroul până unde stau, aproape de centru. Toată noaptea
- muzică și vâjâit de mașini.
Ziua merg prin oraș, copleșită: Statuia în memoria holodomorului înfățișează o fetiță mică și înfometată, cineva i-a pus la picioare un covrig și bomboane.
Stau, fără să mă pot mișca, în fața zidului memoriei celor căzuți în războiul ruso-ucrainean 2014-2017, cu pozele celor decedați pe câmpul de luptă, copii care abia împliniseră 18 ani. Jos sunt flori și lumânări
- un zid al plângerii, unde vin oameni și se roagă pentru cei plecați.
Orașul Kiev e tridimensional și peste tot se ajunge cu metroul, iar metroul e săpat adânc.
24 februarie 2022. Kievul se trezește de la sirene. Scuarul Independenței, în flăcări. Mulți oameni pleacă, dar foarte mulți rămân să lupte. Anastasiia Yalanskaya, 26 de ani, o voluntară de război care a mers să aducă mâncare la un azil pentru câini e împușcată împreună cu alți doi prieteni voluntari.
„Se tem chiar și de morții noștri”, spune o femeie de 52 de ani care și-a pierdut soțul în război, după ce rușii au bombardat un cimitir. Oamenii și-au luat animalele de companie și s-au adăpostit în metro. Trăiesc în metro, nasc în metro, dar acolo au lumină și se simt în siguranță.
Autoritățile rusești afirmă că nu au fost atacați civilii ucrainieni.
5 august 2021. Cu trenul de noapte spre Cernăuți. Ajung dimineața și mă întâmpină un oraș adormit, frumos, liniștit. Obosită, intru într-o biserică, să mă odihnesc. Preotul vorbește ucraineana și foarte puțină română. Până ajung la locul de cazare, mă plimb – orașul e unul dintre cele mai frumoase și liniștite locuri pe care le-am vizitat. Mă așez pe terasa unei cafenele și îmi zic că, într-o bună zi, mă mut să trăiesc la Cernăuți. Vizavi, o altă cafenea cu numele Paul Celan, librării, un amalgam de limbi și culturi. Aici, oamenilor nu le prea place să vorbească rusește, chiar dacă le explic că sunt din Moldova, continuă cu ucraineana.
Merg la bibliotecă și sunt întâmpinată cu aceeași generozitate pe care o cunosc la bibliotecarii chișinăuieni.
Spre seară, merg la faimoasa universitate, mă plimb prin parcul din spate. Nu vreau să plec, dar se întunecă.
6 martie 2022. Într-o școală din Ucraina, civilii, bărbați și femei, învață să mânuiască armele, să acorde primul ajutor. Orașul e în așteptare, se pregătește de război.
Surse: ru.euronews.com; cnn.com; europalibera.org
