eu un om cu o bunică ucraineancă
nu mai pot să-mi termin de mâncat borșul meu roșu
gândindu-mă la ce se întâmplă pe malul mării azov
eu având o bunică ucraineancă
o bunică bunica anica
care a fugit împreună cu părinții și frații ei
în 1918 din Ucraina
atunci când au încercat să fie liberi
și n-au fost lăsați
îmi plăcea în copilărie să-i ascult poveștile
gonite prin toată Ucraina
de către cavaleriștii lui Budeonâi
îmi plăcea să-i ascult poveștile
pe care cavaleriștii au vrut să le hăcuie
cu săbiile lor și nu au putut
femeia gravidă din Mariupol
rănită de schijele obuzelor
bunica mea izbită cu sabia într-un picior
atunci când ai ei au încercat să fie liberi
și nu au reușit
am impresia că acele schije mi-au nimerit
și în farfuria mea de borș
femeia gravidă din mariupol scoasă pe targă
pe o targă în flăcări
la două zile după ce nevastă-mea m-a trezit din somn
și mi-a spus te rog să nu te sperii
te rog mult să nu te sperii
și a izbucnit în lacrimi și nu și-a mai putut termina vorbele
femeia gravidă din mariupol
îmi amintește nu știu de ce de bunica mea ucraineancă
de bunica mea care demult nu mai e în viață
și de soarta ei de fugară
unii dintre frații ei au fugit chiar
și peste ocean
dar ea a ajuns doar până în flutura mea
în copilărie când rămâneam singuri acasă
și nu ne auzea nimeni
îmi povestea despre un frate de-al ei
fratele ei mai mare
fratele ei scump ajuns în canada
oare pe unde vor ajunge cei care fug
azi din ucraina
vor ajunge și în flutura mea
sau vor merge și mai departe
în canada
sau și mai departe
când mănânc dau cu lingura peste schije
farfuria mea de borș
e plină de schijele din mariupol
sau de gloanțe
gloanțe rătăcite
din acel/acest război
care are loc în jurul nostru
femeia gravidă din mariupol înainte de-a naște
o apucaseră chinurile facerii când au început să
bombardeze maternitatea
acea femeie gravidă gata-gata să născă și care
îmi amintește atât de bine de bunica mea ucraineancă
bunica mea a născut șapte copii
câțiva dintre ei au murit sub bombe
sub bombele din cel de-al doilea război mondial
alți ruși aceleași bombe
rudele noastre rămase în viață
plecate mai târziu în donbass să facă bani
colega mea de grupă din tbilisi oxana
din biserica albă de undeva de pe lângă kiev
de unde era și bunica mea ucraineancă
acum nu știu unde este unde sunt
acum poate încearcă să scape
dintr-un apartament bombardat
cuprins de flăcări
poate fuge dintr-un magazin lovit de o rachetă
poate că este într-o ambulanță
care-o duce spre un spital distrus de bombe
acum poate că este într-un metrou
și-l ascultă pe solistul de la Okean Elzy
dar poate că este chiar în ace maternitate
din mariupol bombardată de soldații ruși
și poate chiar ea e femeia pe care soldații ucraineni o scot în fugă
dintr-o clădire mistuită de flăcări
așa e pe targă e chiar fosta mea colegă de grupă din tbilisi oxana
de care pe atunci eu eram mort după ea
știu sigur asta
e oxana
nu am cum să nu știu asta
nu am cum să n-o recunosc
sângele-i năboise fața
și schijele o fac de nerecunoscut dar eu oricum o recunosc
ea plânge
când plânge ea seamănă perfect cu bunica mea ucraineancă
e singura femeie din lume care seamănă cu bunica mea atunci când plânge
gemetele ei se aud în toată lumea ca niște explozii de bombe
le aud chiar și din bucătăria mea de la nouă
în timp ce împing farfuria cu borș într-o parte
și mă ridic în picioare și
scotocesc prin toată casa
în căutarea unor poze de-ale bunicii mele ucrainence
văzând-o pe oxana pe targă,
eu mă gândesc la bunica mea
ucraineancă
și la faptul că de multe ori o găseam plângând
când rămânea singură acasă
după 24 februarie ori de câte ori cade pe undeva vreo bombă
am impresia că în Ucraina se mai naște un copil
Și toți copiii ăștia sunt copiii Oxanei mele dragi
Farfuria mea s-a umplut de sânge.
Îl iau și îl vârs în chiuvetă.
Iartă-mă, draga mea Oxana.
Iartă-mă, scumpa mea bunică.
Vă promit că până nu o să se termine războiul acesta
nu o să mai mănânc niciodată borș roșu.
Toți copii ăștia care se nasc acum sunt copiii Oxanei.
Toți copii ăștia care se nasc acum sunt strănepoții bunicii mele dragi.
Bunicii mele Anica,
care a fugit din Біла Церква.
Știu că nu o să mă iertați niciodată pentru asta.
