Arta copiilor dezvoltă un vocabular gestual în care fiecare linie și culoare este infuzată cu energie, spiritualitate și sens. Simpliste și naive la prima vedere, lucrările copiilor însumă un grad de libertate mintală pe care mulți artiști contemporani tânjesc să-l recreeeze. Liberă de constrângeri și convenții, creația copiilor prezintă lumea vizibilă și cea invizibilă, cum ar fi sunetul și emoția. Arta copiilor, datorită gradului deosebit de înalt de implicare psiho-emoțională în procesul de creație, are o valoare terapeutică majoră. Lucrările copiilor refugiați, realizate în cadrul proiectului Casa mea Ucraina, condusă de artista Valeria Barbas, sunt reflecții grave asupra realului oniric. Notațiile intime și tulburătoare ale desenelor sunt simultan personale și istorice, prezentând trauma culturală provocată de război.
Contemplând galeria de tablouri semnate de copiii ucraineni (găzduite între 23 aprilie și 6 mai de Președinția Republicii Moldova în cadrul unei expoziții), înțelegem că copiăria de altădată – lumea miracolului şi a magiei – s-a metamorfozat într-un coșmar văzut aievea. Culorile vivace și luminoase, proprii unui univers copilăresc fericit, au dispărut, lăsând locul negrului abundent. Persistența negrului spune franc că în viața acestor mici creatori a venit frica și durerea. Emoțiile atipice copilăriei sunt amplificate de persistența formelor și contururilor brutale create prin mișcări îndrăznețe cauzate de stres și sentimente puternice. Negrul a fost descris de savantul francez Michel Pastoureau ca fiind, de la început, culoarea nopții și a tenebrelor, culoare a măruntaielor pământului și a morții, asociată, ulterior, în lumea creștină, cu răul, nelegiuirile, suferință, haosul primordial și beznă. Acest negru, devenit vizibil grație desenelor, se va preschimba în umbre adânci care se vor lăsa peste sufletul acestor micuți, umbre care se vor lăsa peste viitorul lor, umbre care le amenință însăși existența. O mutație orifică a suportat și verdele, verdele care, în mod normal, în universul copilăriei, reprezenta lumea vegetală, acum este culoarea tancurilor și militarilor cu mitraliere. Imaginea mâinilor, prezente în desene sub formă stilizată sau amprente ale creatorilor, obține o valență simbolică. Acestea însoțesc atât scenele de teroare, cât și cele de supliciu și chemare la pace. Mâinile par a fi un semn de implicare personală profundă, un protest ferm împotriva celor văzute și trăite
