Pe data de 4 mai, Teatrul Academic Regional Dramatic din Donețk (Mariupol) a adus în scenă, la Chișinău, spectacolul Krik nații (Strigătul națiunii), iar împreună cu acesta – emoția și durerea unei întregi națiuni, care trece astăzi prin calvarul războiului.
Publicul Teatrului Fără Nume a avut șansa să asiste la un spectacol despre viața și soarta poetului, publicistului, traducătorului, gânditorului și activistului pentru drepturile omului din anii ’60 Vasili Stus. Paginile biografice ale vieții lui Vasili Stus, care a suferit enorm pentru cultura și limba ucraineană, sunt o analogie a istoriei moderne a Ucrainei.
Piesa este, de fapt, povestea luptei omului, a literatului, dar și lupta fiecărui ucrainean pentru identitatea națională. Rolul principal este jucat de actorul Igor Kitriș, care împreună cu soția sa, actrița Elena Bela, și fiul lor a supraviețuit blocadei de la Mariupol.
Formatul de prezentare a spectacolului este unul neobișnuit, cu elemente de relatare cinematografică, cu incursiuni în istoria și trecutul sovietic, debordând prin emoția istorisirilor personajelor, împletite cu prezența poematică a personajului central. Scenele vin una după alta ca niște avalanșe ale memoriei, fiecare dintre actori interpretând pe parcursul piesei câteva roluri.
Spectacolul este întregit de alternanța luminilor și umbrelor, de succesivitatea figurilor alegorice care ba dansează, ba se târăsc, ba scotocesc cele mai ascunse coridoare ale trecutului. Spectatorul asistă la un proces de judecată al poetului, este martor al discuției dintre scriitor și fiul, soția, mama acestuia, astfel că distanța dintre public și actori la un moment dat este insesizabilă. Unele scene sunt construite pe linia stilului epistolar, iar efectele vizuale reușesc să redea zbuciumul omului‑literat care luptă pentru poporul său. Coloana sonoră învăluie evocator jocul admirabil al actorilor, extins la marionete și măști, conturând strategic elementele eterogene ale limbajului scenic utilizat. Melodiile încadrate în anumite scene sunt ușor recognoscibile publicului care a trăit în perioada sovietică, melodii proprii regimului în care a activat Vasili Stus, un sistem în care mișcarea trebuia să se plieze ochiului omniprezent al directivelor. Dansul și mișcarea actorilor ar dezvălui parcă un cod cinetic înscris în rigiditatea sistemului.
Personajul lui Vasili Stus este înconjurat în unele episoade cu personaje puternic îndoctrinate, care nu fac un pas lateral din ideologia partidul unic, alternând cu secvențe ce reflectă educația ideologică, care e un alt fel de demență colectivă.
Teatrul Academic Regional Dramatic din Donețk (Mariupol) reușește să aducă la Chișinău un spectacol‑manifest contra războiului, contra stigmatelor unui regim punitiv și totalitar.
