De curând, a fost lansată ediția a II-a a proiectului „Singur acasă” Eseuri și poezii de dor. Un proiect sociocultural al Centrului de Teatru din Moldova, coordonat de Alina Lungu-Țurcanu. Cartea a apărut la Editura „Unu” din Chișinău și a fost editată cu suportul financiar al Ministerului Educației și Cercetării.
Acest volum cuprinde eseurile și poeziile a 40 de copii rămași fără grijă și afecțiune părintească. Autorii vin din raioanele Orhei, Ungheni și Sângerei și au vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Rămași în grija bunicilor sau a mătușilor, copiii povestesc experiențele dureroase pe care le-au trăit în absența părinților. Este o carte despre singurătate și dor. Un gol pe care banii nu l-au putut umple nicicum.
Laura Ciobanu are 15 ani și vine din satul Măcărești, r-nul Ungheni. Textul ei se remarcă prin foarte multă revoltă și directețe. Aceasta mărturisește: „Despărțirea de părinte o consider un abandon, dar, deja de mulți ani, m-am obișnuit. Nu urăsc părinții că au plecat, urăsc sistemul, autoritățile care au făcut ca generația mea să sufere. Nu îmi dați Politici de protecție a copilului abandonat, dați Politici de a rămâne mama și tata acasă!.
Proiectul Singur acasă, inițiat de Alina Lungu-Țurcanu, are drept scop sensibilizarea părinților care au plecat peste hotare, sperând că citind versurile și eseurile copiilor, aceștia se vor întoarce acasă.
Pe coperta patru, Alina Lungu-Țurcanu afirmă: „Întreaga societate trebuie să cunoască ce simt și ce gândesc copiii privind despărțirea de părinți și ce riscuri semnificative implică acest fenomen în dezvoltarea lor”. Aceasta mai menționează că „Prin afecțiunea și grija pe care le oferim astăzi copiilor, dorim să cultivăm în inima acestora speranța unui viitor mai bun acasă”. Proiectul Singur acasă este un strigăt nu numai către părinți, ci și către autorități. Avem convingerea că dacă s-ar oferi în Moldova locuri de muncă bine plătite, părinții vor rămâne acasă, lângă copiii lor.
