azi am umblat bleagă prin praga
ca un maidanez ca o cățea fără adăpost
deși hotelul unde sunt cazată e drăguț e plăcut
umblam așa de parcă ceva
mă trăgea de mână de gânduri
praga era frumoasă
e ceva de cucoană dichisită în ea
care în loc să își rumenească obrajii
pune acolo o nuanță cărămizie
așa de parcă asta e culoarea vieții
culoarea vieții ei
ploaia alunga ultimii trecători
și câinii lor în lesa de duminică
frunzele arămii și ele scârțâiau plăcut
zgâriind asfaltul ud
deodată m‑am oprit în fața unei
case vechi cu vreo trei etaje
se uita ea la mine mă uitam eu la ea
„acolo erau case frumoase”
mi‑am amintit deodată
asta le povestea bunicul meu nicolae boboc
fiicelor lui despre cehia
bunicul meu a fost pe aici ca și mine
a făcut drumul acesta de la est la vest
bunicul meu însă a venit cu tancurile
cu avioanele cu pedestrimea
„ne puneau să intrăm în scara blocului
și noi pătrundeam dar ne era frică
să deschidem ușile apartamentelor
stăteam mut cu celălalt soldat
și într‑un sfert de oră ieșeam și strigam: curat
ne era groază căci ei își apărau casele”
bunicul meu venit cu războiul aici
junele imberb luat de la pământ
și aruncat în vâltoarea luptelor
tânărul înspăimântat de război de moarte
de țările caselor frumoase
bunicul meu umblă azi cu mine prin praga
casele erau frumoase
casele erau mândre
ca niște fete cu zestre
tătuca meu toată viața și‑a amintit
de această unică călătorie a sa
din 1945 în vest
un voiaj cu all inclusive
da toate erau incluse acolo
și moartea și viața
și casele frumoase din cehia
(15 octombrie 2023, Praga)
