Prut –
trup
rupt.
Vasile Romanciuc
Ivan
naiv –
vina.
vântul ploaia fumul și praful
I
îmi spuneai că
în ziua
în care a explodat
reactorul
de la Cernobâl
era vânt
și ploua
zi și noapte
peste grădinile
noastre
peste case
peste tot
vântul aducea durerea
frica
ușurătatea razelor
apa grea
îmi spuneai că
urmele acelui vânt
și urmele acelei ploi
stăruie până acum
în noi
II
în ziua
în care a început
acest război
nu era vânt
și nici nu ploua
însă
peste grădinile
noastre
peste case
peste tot
s‑a așezat praful
și fumul
orașelor și satelor
Ucrainei
bombardate
III
și lacrimile
devenite nori
au acoperit soarele
și disperarea
și strigătul
și frica
și durerea
stăruie
până acum
peste urmele
vânturilor de altădată
peste apa grea
din tine
din noi
visul lui Iohanan
în seara aceea
după ce am băut vin
și am mâncat pâine
am ieșit din casă
și am cutreierat puțin
în tăcere
străzile orașului
apoi
am ajuns la marginea
grădinii de măslini
apoi ne‑a zis
tu Petru
tu Iacov
tu Iohanan
rogu‑vă
să mergeți cu mine
și am mers
și a început
a se întrista și a se mâhni
și noi îl priveam
și ne‑a zis
tu Petru
tu Iacov
tu Iohanan
să nu dormiți
apoi a intrat
puțin mai înainte
și a căzut cu fața
la pământ
și ne‑am așezat
la pământ
și ne uitam unul la celălalt
și ascultam răbdători foșnetul frunzelor
și ridicam privirile la cer
și ne rugam
și ne gândeam
cât de bine e
că nu adormim
cât de bine că
priveghem
cât de bine
e
însă ochii
ne erau îngreuiați
și trupurile neputincioase
și apoi
i‑am auzit vocea
zicând
n‑ați putut un ceas
să privegheați
cu mine?
și privindu‑l
pe Petru și pe Iacov
fratele meu
mi‑am zis
am dormit
pesemne
visam că veghem
și tot așa
a doua și a treia oară
iar apoi
a fost prea târziu
căci a venit o mulțime multă
cu săbii și ciomege
și l‑au prins
mă mai întreb
uneori
dacă mai dorm
dacă mai suntem încă
printre acei copaci
dacă nu cumva
totul e doar
un vis
al lui Petru
al lui Iacov
sau doar al meu
Iohanan
și dacă nu e
cumva
prea târziu
să mă mai
trezesc
