Dragă E., bună dimineața!
Mesajul tău este excepțional de nobil, lucid, inteligent, înțelept! Mulțumesc! M-am pătruns adânc de dramaticul tău destin, destinul familiei tale și sunt adânc impresionat și îndurerat de cele ce vi se întâmplă, fiind alături de voi, urându-vă luminarea, limpezirea situației și pentru ca ticăloșii, jigodiile să vă lase în liniște și pace! […] În ce privește ura față de război, ea îmi alimentează sentimente de nedumerire față de bandiți, de ucigași și îmi doresc cât de cât să-i susțin pe prietenii noștri ucraineni. În vremurile mele de tânăr jurnalist, am călătorit prin Donbass, unde astăzi rușii bombardează, dinamitează, ucid copii, mame și bătrâni, poeți… Am cunoscut orașele Kramatorsk, Voroșilovgrad (Luhansk), Donețk, Krasnodon, Lisiceansk ș.a.m.d. Mi-a fost dat să cobor la un kilometru adâncime în mină și acolo am întâlnit unul din conaționalii mei, brigadierul Moraru, din Cernăuți. Acolo, sub pământ, noi am discutat despre patria noastră, despre copii săi care învățau la universitate…
Eu am călătorit destul de mult prin Ucraina, de câteva ori am fost în Crimeea și, reieșind din împrejurări, situația de fapt, ca fost ofițer, arcănit după facultate pe 2 ani, înțelegeam, că nu peste mult timp Crimeea nu va mai fi a Ucrainei. Am scris astea în jurnalele mele de călătorie, le-am publicat. Și iată… situația de azi.
Dragă E., încă o dată îți mulțumesc pentru scrisoarea dramatică, dar totuși luminoasă, pentru poziția ta atât de umană și înțeleaptă față de etern dihotomicul, antagonistul binom adevăr – minciună. Îți urez ție și familiei tale sănătate, pace și bunăstare!
Te îmbrățișez!
Al tău Leo Butnaru
