Cartea Ruxandrei Cesereanu O autobiografie graffiti (despre dragoste și răzvrătire) este chiar o autobiografie, dar una cum nu am mai întâlnit până acum. Văzută în oglinda unei cărți, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, este mai degrabă „povestea unei pasiuni” care se naște în prima tinerețe a autoarei și va dura toată viața. Povestea pasiunii scriitoarei pentru această carte se amestecă cu istoria dragostei ei pentru Corin – fără prima, e posibil să nu fi fost nici ultima – și cu istoria rebeliunii interioare, și nu doar în plină dictatură, care o va face suspectă în ochii securiștilor clujeni, care o vor urmări și ancheta.
Eseul Ruxandrei Cesereanu își conține și propria interpretare, intercalată printre paginile de memorii: „Poate e greu de crezut acum că poți supraviețui datorită unui roman, dar exact așa s‑au petrecut lucrurile. Maestrul și Margareta a fost o carte para‑reală și vindecătoare pentru mine și Corin. Cu cât o citeam mai des, cu atît efectul ei era mai intens și reverbera formând cercuri concentrice de protejare lăuntrică și, totodată, de apărare exterioară. Era un castel interior precum acela despre care vorbește Sfânta Tereza din Avila”.
La fel ca și Ruxandra Cesereanu, eu am citit pentru prima dată acest roman pe vremea comunismului – cred că era vara lui 1988 – și impresia pe care am trăit‑o semăna foarte mult cu a pușcăriașilor eliberați brusc din închisoare. M‑a copleșit un uriaș sentiment de libertate și o mare speranță. Cu șapte ani înaintea mea, Ruxandra a citit celebrul roman, iar de atunci l‑a recitit de zeci de ori, eu doar de trei ori. Iată ce a simțit la lectura lui: „Evadasem sau chiar fugisem din comunism cu ajutorul acestei cărți și simultan, pe‑ depseam regimul totalitar în care eram forțați să trăim ca niște ocnași de conștiință. Iar pedeapsa era satisfăcătoare, căci nu mai aparțineam comunismului decât contextual, întrucât centurile noastre de siguranță erau legate în ală parte. (…) Dar și plămânii noștri erau liberi, datorită acestei cărți, ba chiar și ficatul. Respiram viața vie cu ajutorul unei singure cărți”. Dar și trăia asemenea personajelor din cartea lui Bulgakov, liber și semeț. Salvând, împreună cu o vară de‑a ei, de la smotoceală, vreo opt rockeri pletoși și rockerițe hipiote, vânați de poliție. Pe toți adăpostindu‑i în camera lor din Costinești.
Anatomia pasiunii e întreruptă de foarte multe ori pentru a evoca povești din comunism sau din postcomunism, cum e și povestea navetei la Liceul Industrial din Năsăud, unde autoarea preda literatura română. Revenirea acasă însemna reîntoarcerea în imperiului frigului și al nesiguranței. „Nu mă mai ridicam din pat de la șase după‑amiaza până a doua zi dimineața, la șase. De luni până vineri așa era. Stăteam în pat fiindcă muream de frig, nu aveam deloc căldură în calorifere. (…) Mi‑aduc aminte că, într‑una din zilele de navetă, autobuzele care legau Năsăudul de Bistrița nu au circulat, așa încât m‑am întors acasă cu o căruță”. Dintr‑o asemenea realitate nu aveai cum să nu‑ți dorești să evadezi, și o puteai face într‑un roman ca Maestrul și Margareta, în care diavolii își băteau joc de nomenclaturiștii sovietici cu asupra de măsură, iar autorul – de agenții fioroși și imbecili ai NKVD‑ului, răzbunându‑i și pe cititorii lui, care îndurau o grămadă de lipsuri și fel de fel de umilințe, greu de imaginat azi.
Cartea Ruxandrei Cesereanu mai conține și un jurnal al unei expediții a unui grup de bulgakovili clujeni (ce savuroasă e povestea interogatoriului cultural la care este supusă autoarea de către Consulul rus pentru a‑i fi eliberată viza) la Moscova pentru reconstituirea traseului pe care l‑au parcurs personajele din Maestrul și Margareta. În timp ce intrau în clădirea în care se afla apartamentul diavolului, nr. 50 („care este un soi de «gaură neagră» prin care dispar locatarii”), au descoperit pe casa scărilor un graffiti impresionant, reprodus și în carte: „Dacă trăiești, trebuie să trăiești simplu; Dacă nu abandonezi, vei putea; Dacă dorești, vei reuși; Trebuie doar ca totul să fie cinstit”.
Volumul mai include și un studiu amplu despre romanul lui Bulgakov, ocazionat de vizitarea apartamentului 50. Între multe altele, autoarea istorisește despre o iluminare a Margaretei: „Maestrului i s‑a întâmplat ceva, cineva l‑a speriat (și nu diavolul) și l‑a chinuit. Te‑au schilodit, te‑au schilodit, constată și înțelege Margareta. Scena este una cheie în registrul politic al romanului, întrucât sugerează ancheta polițieneacă brutală la care a fost supus Maestrul în urma arestării sale – anchetă NKVD care reiese că s‑a materializat prin maltratări și umilințe. De aceea, ceea ce le rămâne celor doi iubiți care nu mai au neapărat aderență la realitate (și nici modalități concrete de a se întreține) este doar lumea de apoi”.
Prin acest roman, ne spune Ruxandra Cesereanu, Bulgakov s‑a salvat. Și adaugă: „s‑a salvat pe sine și ne‑a salvat pe noi, cititorii”.
După aceste cuvinte nu pot să spun decât un singur lucru: că vreau să recitesc această carte‑document pur și simplu cutremurătoare.
