„România, te iubesc!” – astfel și‑a încheiat discursul Sebastian Stan, formidabilul actor născut la Constanța, la Gala prestigioaselor premii Golden Globes, 2025. A avut două nominalizări: juriul a decis să‑i acorde Premiul pentru cel mai bun actor într‑un musical sau comedie, pentru A Different Man, thrillerul psihologic despre un bărbat desfigurat de o boală genetică gravă, neurofibromatoza. O peliculă îndrăzneață despre toleranță, despre imperativul de a ne lua viața în serios și de a trăi la turații maxime, acceptându‑ne condiția în orice circumstanțe. Zicea Sebastian Stan după ce a cucerit Ursul de Argint pentru același rol, la Festivalul Internațional de la Berlin: „Filmul pune în dezbatere idei preconcepute; nu suntem cu adevărat educați pentru a înțelege asemenea experiență în mod special… Trebuie să punem capăt ignoranței, intoleranței și așa‑zisului disconfort în legătură cu dizabilitatea și desfigurarea fizică”.
Pentru a fi cât mai aproape de Edward, în scenele premergătoare operației estetice la care recurge de răul reacției anturajului, Sebastian Stan s‑a lăsat pe mâinile dibace ale lui Mike Marino, artistul make‑up nominalizat la Oscar. I s‑au aplicat straturi și straturi de machiaj sofisticat. Aici mi‑am amintit de adevăratul chin la care era supus Mihai Volontir atunci când se filma în rolul lui Budulai, cel mai popular țigan din URSS, machiat timp de ore și ore, cu materiale rudimentare și de proastă calitate, pentru a corespunde cât mai fidel personajului său.
Pentru actorul hollywoodian rolul a constituit o provocare, dar și o aventură de neuitat: s‑a plimbat, metamorfozat în personajul său înainte de reconstrucția facială, pe străzi centrale, la New York: „Mergeam pe Broadway. Era o stradă aglomerată. Eram îngrozit, dar mergeam în continuare, intram în localuri pentru a bea o cafea…” Reacția trecătorilor la apariția unei persoane cu o înfățișare neobișnuită nu era dintre cele mai adecvate.
În 2023 Sebastian Stan s‑a arătat interesat de proiectul Andreei Cristina Borțun (pe care a întâlnit‑o la Cannes, în 2021), acceptând să fie printre producătorii lungmetrajului ei de debut, Malul vânăt, (Blue Banks în engleză). Filmările au început în 29 mai 2023. E o co‑producție: România, Franța și Slovenia. Pe afiș am citit cu bucurie numele actriței basarabene Eliza Bercu.
L‑am admirat pe Sebastian tot la Festivalul de la Cannes, după proiecția The Apprentice, peliculă ovaționată timp de opt minute în Sala Lumière. Biopicul regizat de Ali Abbasi, după scenariul jurnalistului Gabriel Sherman, istorisește viața unui oarecare Donald Trump (interpretat remarcabil de Sebastian Stan) pe când era doar ucenic în ale escrocheriilor. Recent s‑au anunțat nominalizările pentru premiile Academiei Britanice de Film, BAFTA, și n‑ar fi de mirare ca Sebastian Stan să fie laureat pentru acest rol și – de ce nu? – să fie nominalizat și la Oscaruri, spre primăvară. Or, povestea originii lui Trump, The Apprentice (2024) este o docudramă complexă, axată pe pactul faustic dintre Donald Trump, lansat ca om de afaceri în imobiliare la New York, între 1970 și 1980, și Roy Cohn, scandalosul și influentul avocat de dreapta. Este fabula păcălitorului păcălit: Roy Cohn (Jeremy Strong) îl ajută pe impertinentul Donald Trump să‑și clădească, prin metode nu tocmai ortodoxe, propriul imperiu imobiliar pornind de la milioanele lui Fred, Trump‑tatăl.
Banii și politica îi exploatează resursele viitorului lider de partid, în defavoarea eticului, a bunului‑simț, dar și a familiei ignorate cu bună știință. Foarte curând, Roy Cohn, luându‑și în serios rolul de mentor mefistotelic, îi predă elevului sârguincios lecții de șiretenie și trădare, îl învață cu dibăcie tehnica sperjurului și a șantajului, îl introduce în cercul său de acoliți. Visul lui Donald, ucenicul, de a ridica un grandios hotel în Manhattan, în locul lui Commodore, delabrat, prinde contururi reale. Urmează, ca în poveste, alte realizări uimitoare – ocolirea legilor și tertipuri de neachitare a taxelor pentru construcția grandioasă. Viitorul politician deprinde arta utilizării corupției din SUA în anii 70‑80, urmând cu strictețe povețele avocatului, cele trei porunci șmecherești „attack, attack, attack” („atacă, atacă, atacă”); „admit nothing, deny everything” („nu recunoaște nimic, neagă totul”) și „no matter how beaten you are, never admit defeat” („oricât de lovit ești, nu recunoaște niciodată înfrângerea”). Finalul era previzibil: chiar dacă răul triumfă pe termen scurt, pe termen lung nu are șanse. Cine a trădat, fie și o singură dată, o va mai face, cu motiv sau fără. Falnicul Roy Cohn, bolnav de SIDA, îmbătrânit subit, este umilit cu cruzime de fostul discipol și e musai să bea până la fund cupa amară a degradării.
O viață fără scop este ca un trup fără suflet. Separat, un corp fără suflet, dar și sufletul fără corp nu au valoare – tinerii români ce s‑au afirmat, spre mândria conaționalilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar și pretutindeni în lume, au investit, pe lângă harul din născare, multă muncă în a‑și atinge scopurile. Până a ajunge premiantul de astăzi, discret și reținut (de exemplu, posedă o colecție de mașini de lux, însă nu face caz din asta), Sebastian Stan, născut pe 13 august 1982, la Constanța, a emigrat la 8 ani cu mama sa, mai întâi la Viena, Austria. În 1984 părinții au divorțat și după Revoluție mama, Georgeta Orlovschi, pianistă de succes, în căutarea unui viitor strălucit pentru fiul său, a ales America. La 12 ani, Sebastian ajunge la New York. Studiază la școli și cu artiști de vază, la renumita școală de arte Rutgers Mason Gross School, apoi, timp de un an, îl aflăm la Shakespeare’s Globe Theatre din Londra. Când s‑a întors la New York, adolescent, s‑a produs în câteva proiecte: Law & Order (1990), Tony & Tina’s Wedding (2004) și Red Doors (2005). După facultate, l‑a interpretat pe Martin Waters în The Architect (2006), pe Chase Collins în The Covenant (2006); s‑a remarcat în spectacolul după piesa lui Eric Bogosian The Talk (2007). Tot în 2007, joacă în Gossip Girl. Următoarele sale proiecte au fost Spread (2009), Kings (2009), Hot Tub Time Machine (2010) și Black Swan (2010). Devine popular în rolul lui Bucky Barnes în Captain America: The First Avenger (2011). În 2012, apare pe afiș în Gone, Political Animals, The Apparition și în miniseria Labyrinth. Interpretează personajul Bucky Barnes – îi vine mănușă – în șapte din filmele francizei de miliarde The Avengers.
Star internațional de primă mărime, Sebastian Stan este, cu certitudine, un învingător. Asemeni inegalabilei Anamaria Vartolomei, născută pe 9 aprilie 1999 la Bacău și afirmată plenar în Franța. Anamaria e o minune de om, a fost prezentă la Cannes, ediția a 77‑a, în două filme din selecția oficială. Mai întâi, este Maria în filmul biografic girat de Jessica Palud despre Maria Schneider, vedeta din filmul lui Bertolucci Ultimul tangou la Paris, victima unui abuz, din care nu și‑a mai revenit, dar și un personaj de basm, prințesa valahă Haydee în blockbusterul de aventuri Contele de Monte Cristo, regizat de Matthieu Delapporte după Alexandre Dumas‑tatăl. Filmul a rulat și la Chișinău, mai mult dublat în rusește, cu câteva proiecții (la ore incomode!) în versiunea originală, franceză, cu subtitrare în română. Cu regret, traducerea românească a fost absolut imposibilă, barbară chiar – poate anume de asta erau patru oameni în sală… Grație Anamariei, Edmond Dantes vorbește, în film, românește – voiam să‑l aud pe Conte vorbind pre limba noastră. Și Anamaria se bucură de numeroase roluri deosebite, e considerată speranța numărul unu a cinemaului francez. În 2022 devine prima actriță de origine română cu Premiul César la activ… O urmăresc de pe când era copiliță, a debutat în 2011, la 11 ani, interpretând‑o pe Violetta Giurgiu în filmul Mica mea prințesă de Eva Ionescu, sub îndrumarea atentă și grijulie a Isabellei Huppert. În următorul an, 2012, Anamaria Vartolomei este aleasă să apară pe afișul secțiunii paralele „Semaine de la critique” a Festivalului de la Cannes. Acasă, în familia Vartolomei, se vorbește românește, iar în living tronează portretul fetei pictat de Karl Otto Lagerfeld.
Recent, filmul Traffic, regizat de Teodora Mihai după scenariul lui Cristian Mungiu, cu Anamaria Vartolomei în rolul principal, a câștigat Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Varșovia. Pe lângă trofeu, premiul constă în suma de 23.000 de euro. Povestea filmului este inspirată de cazul real al hoților care au sustras din Muzeul de la Rotterdam tablouri celebre de Van Gogh, Picasso, Gauguin, Matisse și Monet, apoi le‑au dat foc.
Din fericire, publicul este mai inteligent decât cred unii… Un film bun va schimba ceea ce crede publicul pentru o zi. Un film grozav poate schimba modul în care gândești pentru tot restul vieții. Să începem anul cu filme de valoare !
