Astăzi am rămas cu un gol greu de exprimat.
A plecat Eugen Doga, cel care a reușit să transforme muzica într-un cod al sufletului românesc. Un om care a scris nu doar partituri, ci identitate.
Omul Eugen Doga a fost, de fapt, o epocă. A deschis drumuri, a făcut punți, a luminat. Acum, acea lumină se retrage – dar ecoul ei rămâne pentru veșnicii.
A fost un om care a deschis porți pentru mulți dintre noi, un pionier care a inspirat generații întregi.
Pentru mine, pierderea este personală. Cândva, la începuturi, cântam la nai pentru filmul Lăutarii. El m-a auzit. Și m-a îndemnat să urmez compoziția.
A văzut ce eu încă nu știam. A fost un în-dru-mător tăcut, un om care a deschis fără zgomot drumuri pentru alții. Și eu sunt unul dintre cei cărora le-a deschis o poartă.
Am dirijat zeci de concerte cu muzica lui, pe care am trecut-o prin mine. Și de fiecare dată simțeam că El este acolo – în densitatea sunetului, în nuanța armoniei, în misterul unei pauze perfect puse.
Muzica lui Eugen Doga nu este scrisă prin tehnici scolastice, dar prin intonații și ritmuri firești, care curg aidoma unei vorbe, așa cum stau de vorbă două persoane apropiate.
Despre Doga s-au scris multe cărți, s-au spus multe cuvinte, dar nu s-a spus tot, pentru că în cazul a ceea ce este muzica, niciodată nu poți spune totul. Muzica este o mare taină, care nu poate fi niciodată descifrată pe deplin, ca și Maestrul, de altfel…
Eugen Doga a fost un om fericit – pentru că a fost liber. A compus ce a vrut, cum a vrut, când a vrut. Și a avut curajul să se supună doar vocii sale interioare.
Academicianul Eugen Doga nu a fost un om al funcțiilor sau al titlurilor. A fost un om al sunetului. Acel sunet care nu cere confirmare, ci întoarce oamenii spre ei înșiși.
Viața și moartea sunt – poate – doar… două tăceri. Între ele, trăiește vibrația pe care o numim Creație. Iar el a creat. Și a trăit. Frumos. Sincer. Total.
Astăzi, muzica plânge. Dar în același timp, ea celebrează viața și opera care a transformat sunetele în emoții pure.
Maestre Doga, îți mulțumesc pentru tot ce ai oferit lumii. Am fost binecuvântat să te cunosc și să învăț de la tine.
Mă înclin cu recunoștință și tristețe. Dar mai ales cu convingerea că muzica ta nu va muri niciodată – pentru că ne revine nouă, celor rămași, datoria de a o păstra vie. Prin interpretare. Prin emoție. Prin iubire.
Cu adâncă îndurerare aduc condoleanțe familiei, rudelor, colegilor – tuturor celor care îi iubesc muzica.
Azi plângem. Dar și spunem mulțumesc.
Dumnezeu să-l odihnească în simfonia cerului Său, alăturând la ea muzica cuceritoare a lui Eugen Doga.
Odihnește-te în armonie, Maestre.
