Poem pentru Alexandru

ne‑ai luat‑o înainte,

râsul tău ne‑a derutat atât de tare,

cum ar fi ca un sinucigaș să lase un bilet

în care să spună că tu ești vinovat pentru toate,

și‑a imaginat prima zi fără el

și s‑a bucurat,

a înțeles cât de grav este

să pleci undeva fără să fii chemat

și s‑a înseninat,

și‑a dat seama că cei care își doresc să trăiască

au fost născuți morți de mamele lor.

a crezut că ceea ce a trăit până atunci

s‑a numit viață,

dar tu nu ai fost niciodată viu, niciodată mort,

ai fost doar urma rușinoasă

a unui sinucigaș aflat în trecere pe aici

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *