Azi vii la mine cu un nou cântec
Pe care îl înfund tare în urechi.
Din care curg două fire roșii.
Ne schimbăm.
La ochi, la mâini, la text.
Oare ce mi se întâmplă?
Oare ce ți se întâmplă?
Ai decis să ne despărțim
Pentru că tu știi deja drumul
Către fundul ultimului text.
Înfuleci poeme cu îngeri,
Pielea ta rămâne suptă.
Limba ta cu gust de fier și sare.
Îți țes o pânză de poeme
Și noi îți croim un costum de păianjen,
Un verde de paradis pe care tu ți‑l refuzi,
Dar noi ți‑l dăm oricum.
Măcar în gând,
După ce ne facem cruce în cerul gurii.
Ai decis să te culci, printe zeci de poeme,
Pe care le‑ai scris tu, pe care le‑am scris noi
Nu degeaba, ci pentru cei care vor să vină după tine.
Pânza se îndoie din ce în ce mai tare, ca un sac închis la gură.
