Am început anul cu lectura romanului Cei care cumpără stele (Editura Trei, 2022) de Anca Mizumschi. O lectură bună, plăcută, erudită, așa cum volumul vine în urma unei documentări minuțioase a autoarei în ceea ce privește spațiul și epoca pe care o vizităm în aceste pagini. O proză foarte bine lucrată, un limbaj nuanțat, un stil inedit, expresiv, expresia unei lumi otomane imperiale din secolul al XVI-lea, ca ramă, ca matrice a unui amestec uman, etnic, ideatic, și universul interior al fiecărui personaj pe care îl descoperi în aceste pagini. O carte despre Putere și Moarte, despre iubirile imposibile care mișcă osia lumii, despre memoria obiectelor care servesc drept liant transgenerațional.
Observăm capacitatea fenomenală a autoarei de a te face să te întrupezi pe rând în fiecare personaj. Deodată, desenezi hărți și steaguri, șlefuiești pietre și metale prețioase, scrii etichete de vin bun la degustat, tai marmură, faci intarsii, pornești în călătorii depărtate de unde trimiți scrisori și daruri. E ceva din poveștile arabe acolo, un palimpsest cromatic, olfactiv și vizual. Un roman-rozariu, un roman-lapidariu, un roman-policer, o carte-stupină. Pagini aromate, aduse parcă dintr-o cuhnie a deliciilor de tot felul. Coperte ce ascund hărțile unui destin al omului căutător, e horoscopul călătorului cu ochii la stele, cu gândul la bucățile de stele care cad pe Pământ.
Descoperi și o lume monastică, în care afli taine de familie, destine umane și un trist crâng de castani. O mănăstire genoveză de călugărițe în care un univers feminin își configurează tăcut coordonatele. Și nu vrei să se termine cartea diamantină, căci și tu ajungi a fi „omul amețit de uimire”, e mirarea în fața vieții, a firii lucrurilor, a Iubirii. Și pornești la drum cu aceste pagini-hărți, un drum al propriei imaginații pe care o declanșează cartea. Și trăiești într-o lume pitorească, cu heraldica ei, cu semnele ei ascunse.
Un roman scris cu mult talent, o scriitură care vine și dintr-un studiu minuțios a tot ce se referă la economia istorică și artistică a cărții, un studiu bine topit în arta prozastică, așa încât nu se văd ațele țesăturii, ci doar desenul din covor creat cu măiestrie și har. Anca Mizumschi e o autoare care iese din rând prin felul cum își lucrează textele, dar și prin felul în care imaginează lumi ficționale, creionează personaje și întâmplări.
O importantă scriitoare de citit, de recitit!
