O inimă bună împietrește când e privită prea insistent
Am vrut să văd până unde pot merge
Dacă îmi scot inima din piept și o las în librărie
Ca să fie citită de o armată de oameni imaturi emoțional
Cu atașament evitant sau anxios
Oare de câți bărbați e nevoie ca să înțeleagă ce e în sufletul
unei femei?
O inimă bună împietrește când e privită prea insistent
De cei care vor să o schimbe
Să fii rece înseamnă să supraviețuiești
Ocolește relele dacă nu te privesc
Suferința se vede cel mai bine de la ultimul etaj
al blocurilor comuniste
O inimă bună împietrește când e privită prea insistent
Sau cel puțin așa cred cei care văd și trec indiferenți
Văd și nu îmi place ce simt
Simt și nu îmi place ce văd
O inimă bună împietrește când e privită prea insistent
Din a mea au crescut flori
Care ating tavanul librăriei unde citeam cândva singură
Sunt conectată la suferința altor poeți
Și când dau să ies
Văd mereu un semn cu
„Aici toți sunt întregi”
Numai eu nu sunt
Sau cel puțin așa credeam
Când credeam că nu poți fi bun mereu
Că răul te face la un moment dat să împietrești
E un miracol că din inima mea au crescut flori
Pe care le udă azi cei care au pe ușă scris
„Aici toți sunt întregi”
