O clipită

(elev în clasa VIII‑a)

E 26 martie, aștept cu nerăbdare vara
Da, știu, vara nu voi reuși nimic
Timpul va trece ca o clipită
Mă uit la ceas și e ora trei
Da, știu, mă voi duce acasă și nici nu voi
observa cum
Deja voi avea griji mai mari.
Cum voi fi mai mare
Cum îi voi îngriji pe bunici așa cum
ei m‑au îngrijit pe mine
Aștept să ies la pensie
Să mă odihnesc
Să dorm alături de persoana dragă.
Da, știu, deja sunt bătrân
Și nu pot face nimic.
Mă simt inocent
Și nici nu am observat cum mă
înconjoară mici copii
Care îmi zic
„Bunicule!”

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *