Niciodată nu știi cine o să-și
încheie conturile cu viața
diseară
în troleibuz
oamenii se țin cu mâinile de bare,
de scaune, de curele și se agață
de viață
dacă ai ști asta
dacă ai gândi
dar tu nu gândești,
tu nu știi că fiecare își alege propriile
unelte de tortură
așa că nu râde ca prostul
râzi de cei care fac sacrificii
râzi de cei care renunță la multe
nu mai râde ca un ignorant
fiecare își alege propriile suferințe
pe lângă cele comune
nu râde zeflemitor
nu-mi mai spune ce să fac
o să decid singur când să-mi pun
lațul în jurul gâtului
de rușine și vinovăție încă n-am scăpat
dar tu ești mai slab
ești mai închistat,
mai urît
urăști tot ceea ce nu cunoști
mă urăști pe mine
te urăști pe tine
clevetești și complotezi împotriva mea
și împotriva ta
tu crezi că vei învinge
dar anxietatea și depresia îi așteaptă
pe învingători și pe învinși
așa că o să beau
o să mă îmbăt uneori și asta nu e treaba
ta
tu știi numai să râzi ca prostul
Dar eu o să decid singur când o să-mi
trag un glonț în cap cum a făcut
Hemingway
sau poate o să-l las pe Dumnezeu să
decidă
în locul meu
nu știu,
dar știu un singur lucru
știu că nu-i treaba ta, așa că
nu râde ca prostul
poate eu o să-l las pe Dumnezeu
să decidă în locul meu,
nu știu.
