(elevă în clasa a X‑a, L.T. „Budești”, Budești)
M‑a trimis mama în lume la bunica.
Eu merg prin pădurea neagră, încerc să
mă descurc.
Brusc – lupul.
Mă atacă, plâng.
– De ce ? De ce vreisă mă ucizi?
– Pe tine? Nuuuu, mă duc la bunica.
– De ce vrei să mă ucizi? întreb și plâng.
Lupul încă nu știe că bunica sunt eu în
viitor,
Când ajung la capătul pădurii.
Din nou
Hmm. Dimineața. Alarma. Oglinda.
Iar, iar, Iar. Ah. Supărare, disperare.
De ce? Pentru ce? Cine? Cuuuuum?
Nu, nu, NU!
Pasăre – libertate
Timpul – veșnicie
Dorința – de neîndeplinit.
Altcineva. Schimbare. Încredere.
Viață nouă. Zâmbete. Iubire.
Apoi din nou tristețe. De ce iar?
Nu. Totuși schimbare. Clar.
De azischimbare,
De azi fericire,
Viața plină de iubire.
Din nou… Din nou trădare…
Și totuși schimbare, totuși fericire
În final, acceptare de sine.
