Raisa Ambros: „Fiecare lucrare e o creație a creierului meu, e ca un puzzle pe care trebuie sa-l rezolv, adun detaliu cu detaliu pentru a-l face să funcționeze”
Raisa Ambros s-a născut în satul Călugăr, raionul Fălești. Actualmente face parte din baroul jurnaliștilor din Italia și baroul jurnaliștilor din Anglia. Concomitent activează ca artist plastic. Lucrările ei sunt expuse în galerii și muzee din toata lumea, publicate în Untitled Magazine din New York și în reviste de prestigiu din Anglia. Multe tablouri ale Raisei Ambros sunt în colecții private.
Te urmăresc pe Facebook de pe când erai la Roma. Te-am cunoscut virtual, citind articolele tale. Continui să mai scrii sau ai schimbat definitiv tastatura calculatorului pe șevalet?
Din 2016 m-am transferat la Londra în baza unui contract cu o companie din Regatul Unit, pentru care lucram deja la distanță ca redactor-șef al revistei Social Value and Intangibles Review. În trei ani am realizat interviuri cu nenumărate personalități, cum ar fi Sharon Stone, Gianluigi Bufon și alții. Concomitent colaboram cu revista italiană Eurocomunicazione, pentru care sunt în continuare reporterul care relatează viața politică și culturală a Regatului Unit. Eram invitată la multe evenimente și conferințe internaționale. Astfel, am călătorit mult și m-am specializat în relatarea evenimentelor de genul European Business Summit, European Health Summit, European Digital Summit, Investor Show, conferințe pe teme financiare, medicale, târguri internaționale și altele. Faptul că vorbesc cinci limbi îmi ajută în comunicare și-mi permite să călătoresc. Chiar pe 10-13 noiembrie am fost invitată la congresul anual al Institutului Directorilor de Companii al Indiei la Londra pentru a relata evenimentul. Bineînțeles, atunci când le spun oamenilor că mai și pictez, interesul lor pentru a mă cunoaște sporește. Asta m-a și încurajat să investesc ultimii ani în arta plastică. Dar, în paralel, continui să scriu.
Din care categorie de emigranți faci parte: acei care vor reveni la baștină sau care nu se mai regăsesc în societatea moldovenească? Care este cercul tău de interese astăzi?
Eu am plecat din Moldova în 1992 la studii în Romania și am locuit 10 ani în București, apoi 16 ani în Italia și de 7 ani sunt la Londra. Este uluitor să văd progresul pe care l-am făcut alegând să locuiesc în țări diferite. Inima mea este în Moldova și revin de câte ori pot. Acolo sunt părinții, rudele, prietenii, dar după 30 de ani îmi este greu să mă reîntorc. Cercul meu de activitate este divers, am norocul să fiu mereu printre profesioniști și persoane din diferite comunități și sunt capabilă să discut liber cu persoane din diferite cercuri sociale. Merg la evenimente, la operă și balet, la teatru, la filarmonică, la expoziții de artă și mă informez constant.
Alegerea artei abstracte în pictură te caracterizează?
Da, am o personalitate abstractă, mintea mea funcționează foarte rapid și gândesc în același timp la mai multe lucruri, găsesc soluții și concomitent planific noi idei. Așa sunt și picturile mele: complexe, colorate, combinate în nenumărate nuanțe, straturi peste straturi. Lucrările mele nu pot fi considerate simple sau banale. Sunt în totalitate originale, nu copiez pe nimeni și nu mă inspir de la nimeni, dar nici pe mine nu mă poate copia cineva. Fiecare lucrare e o creație a creierului meu, e ca un puzzle pe care trebuie sa-l rezolv, adun detaliu cu detaliu pentru a-l face să funcționeze. Operele mele pot fi expuse în cele patru poziții diferite, dar și pe diagonală. Am încercat și genul figurativ, funcționează, dar mi s-a spus să mă concentrez pe ceea ce îmi reușește mai bine, arta abstractă.
Tablourile tale sunt expuse la cele mai notorii expoziții din lume. Ai un tablou special care te-a remarcat?
Mă pot lăuda cu 30 de expoziții de grup, o expoziție personală la Los Angeles și câteva „Solo Booth” în doar patru ani de activitate. Am expus lucrările mele la galeriile din New York, Osaka, Seul, Barcelona, Copenhaga, Almaty (Kazahstan), Veneția, Paris, Londra, Atena, Praga, Amsterdam, Bruxelles. Toate tablourile sunt speciale și deosebite, dar totuși unul prevalează: Unlimited Passion, lucrarea care m-a făcut remarcată la Galeria Evenementielle (Paris). Poate fi găsită în catalogul disponibil pentru vânzare. Tabloul este creat din aproape 50 de nuanțe de roșu, suprapuse în multiple straturi de ulei. Acest tablou a fost publicat prima dată de revista Vogue UK, la secția Vogue Gallery, și a fost preluat apoi de prestigioasele reviste Tatler, The World of Interiors, Untitled Magazine.
Am început serios sa mă ocup de artă din 2019. Însă baza a fost pusă mult mai devreme, când am studiat la Colegiul Pedagogic din Soroca, apoi la Academia de Teatru și Film din București, unde am urmat cursul de Storyboarding cu profesorul Mihai Bandac. Atunci încă nu reușeam să fac liniile drepte și maestrul Bandac îmi spunea că sunt potrivită pentru a face desene animate, căci lucrările mele erau mereu în mișcare. Dar începusem să fac televiziune, apoi ziaristică și nu mă gândeam la artă. În 2019, când m-am stabilit la Londra și puteam să-mi permit, am revenit cu pași timizi la artă. După ce am pictat primele trei tablouri, am fost descoperită de un galerist din Paris pe un „grup de abstract”. M-a invitat să particip la o expoziție cu alți 49 de maeștri. Lucrurile au devenit serioase și curând a trebuit să dau mai multă importanță artei, pentru că după fiecare expoziție primeam noi invitații. Mi s-a spus că am talent și să-mi caut un agent. Iar când am fost invitată la Los Angeles cu expoziția mea personală, am decis să-l contactez pe vechiul meu profesor, Mihai Bandac, care s-a dovedit extrem de plăcut surprins de urcușul meu rapid în lumea artei. A acceptat să mă îndrume necondiționat și să mă ajute să ating un nivel înalt profesional. A fost disponibil și mereu gata să îmi dea sugestiile necesare.
Unde ai simțit că spiritul tău de artistă a găsit cele mai fructuoase surse ale inspirației?
În mod sigur, în Anglia, dar nu pentru peisajele sale. Pentru a fi un adevărat artist plastic trebuie mai întâi să investești în educație, în materiale de calitate, în marketing etc. Iar la Londra am atins acea liniște sufletească în care puteam să-mi permit timpul necesar pentru a picta, apoi și resursele necesare pentru a investi în această pasiune. Astfel pictura s-a transformat în profesie și eu mă dedic serios artei.
Ce stă la temelia tablourilor tale, care-i culoarea predominantă?
La baza tablourilor mele stă doar ceea ce e în mintea mea. Totul vine din creierul meu și, mai ales, din simțul meu estetic de a crea ceva original. Astfel, fiecare privitor poate găsi propria semnificație, poate vedea ceva diferit în operele mele. Culoarea care predomină este roșul, dar în ultimul timp am început să folosesc toate culorile.
Ce apreciază cel mai mult vizitatorul și prin ce au devenit universale tablourile tale?
La Seul și Osaka, tablourile mele sunt apreciate pentru stilul unic și pentru combinația de culori originală; este un stil pe care mulți dintre ei nu îl pot aborda. În general, tablourile mele vorbesc o limbă universală, au un mesaj pe care toți îl pot înțelege, o temă în care se pot identifica.
Recent, tabloul tău intitulat Marine Joy a fost publicat în prestigioasa revistă HOUSE AND GARDEN Magazine cu un text în care se spune că ai o „pasiune specială pentru culori, pe care le amalgamezi într-un mod original și creezi lucrări captivante, bogate în detalii unduindu-se într-un număr infinit de interpretări”. Care este istoria acestui tablou și unde va fi expus?
Marine Joy face parte din seria Joy, adică bucuria pe care o redă un tablou. Această colecție a fost făcută pentru expozițiile din Seul și Osaka, reprezentată de Osaka Gallery. Într-adevăr, lucrările mele se bucură de un număr infinit de interpretări. De multe ori în tablouri apar figuri sau fețe involuntare, în unul chiar mi s-a spus că s-ar vedea fața lui Iisus.
Ai un titlu generic pentru creația ta? Câtă încărcătură spirituală se frământă în acele expresii ascunse la prima vedere? În lucrările tale ce prevalează: spontaneitatea, studiile, tenacitatea sau harul?
Titlul ar fi Raisa. Mi s-a spus că așa cum sunt lucrările mele, așa sunt și eu: spontană, complexă, pură, colorată, pozitivă. Dar, bineînțeles, în ele se ascunde toată povestea vieții mele, frământările mele, durerea și bucuria mea.
Cred că în lucrările mele prevalează totul. Se zice că studiile sunt importante, dar fără talent, lucrările nu au măiestria, personalitatea, impactul care cuceresc publicul. În artă e nevoie de multă muncă și tenacitate, dar și de suficient har.
Care este mottoul vieții tale?
Niciodată nu-i târziu să iei viața de la capăt, să încerci alte meserii, să înveți lucruri noi, important e să crezi în tine. Orice schimbare necesită sacrificii, iar dacă ele îți fac viața fericită, atunci drumul merită să fie parcurs, cu tot disconfortul pe care-l implică.
