Răspunde Diana Mazurova
Ziua de 24 februarie, toți și-o amintesc la fel. Când am aflat despre războiul din țara vecină, nu înțelegeam cum așa ceva poate să se întâmple în 2022. În seara zilei de 24 februarie, câteva sute de oameni s-au adunat în jurul Ambasadei Rusiei din Chișinău. Mulțimea dorea să-și exprime revolta față de acțiunile Rusiei. Eram și eu printre manifestanți, acolo l-am întâlnit pe activistul Vladimir Ternavski, cu care am organizat acțiuni de protest în lunile următoare. Deseori, lumea mă întreba de ce susțin Ucraina? O susțin fără a fi ucraineancă, fără a avea rude sau cunoscuți în Ucraina. Nu cred că trebuie să fii ucrainean pentru a susține bunul-simț.
Ucraina, țară vecină, este cunoscută și dragă fiecărui moldovean încă din copilărie. Ne este extrem de greu să îndurăm faptul că la doar câteva ore distanță de noi mor oameni nevinovați. Încă din primele zile ale conflictului, moldovenii i-au susținut și continuă să-i susțină pe ucraineni. Cu toții ne-am mobilizat: cineva aducea haine și mâncare, fiecare al doilea lucra ca voluntar, cine avea posibilitate mergea la vamă să-i ajute pe refugiații de acolo, iar noi ieșeam continuu la proteste. Public ne exprimam solidaritatea cu poporul ucrainean, pentru ca oamenii care soseau în grabă în țara noastră, unde poate nu au fost niciodată, să știe că ei nu sunt singuri, că ei au sprijinul nostru, că noi avem aceleași viziuni și astfel ei să se simtă în siguranță.
Îmi amintesc că prima dată când ne-am adunat să bem un ceai și să vorbim puțin cu voluntarii și refugiații, a fost un șoc plăcut pentru toți, căci ne-au lipsit mult discuțiile simple, într-o atmosferă calmă. Părea un lux, un deficit acut ce-l simțea fiecare. De-a lungul ultimelor opt luni, am cunoscut un număr foarte mare de oameni, cei mai mulți dintre ei fiind ucraineni refugiați din diferite părți ale Ucrainei. Acești oameni sunt cu adevărat minunați, cu alte ocazii nu ne-am fi întâlnit niciodată. Între timp, eu am aflat că la Chișinău sunt mulți concetățeni cu o poziție civică fermă, care, ca și mine, își exprimă public opinia. Uneori mă miră cum războiul a contribuit la reevaluarea problemelor noastre, împingând unele probleme controversate pe planuri secunde. Cum ar fi problema limbii. Astăzi, oamenii s-au unit și s-au solidarizat fără a pune în joc limba vorbită , important fiind doar faptul că ne înțelegem, că avem o poziție comună. Astfel, am întâlnit mulți oameni minunați, cum sunt Dumitru Crudu și Maria Ivanov. Noi cu Dumitru vorbim limbi diferite, dar ne înțelegem mereu, spre marea mea surprindere, înțeleg chiar și ucraineană. Consider că atunci când comunicăm cu oamenii care gândesc la fel, înțelegerea între noi se stabilește la nivel de subconștient.
Ziua de 24 februarie 2022 a schimbat viața a sute de mii de oameni. Grijile și emoțiile trăite de atunci ne-au transformat profund, durerea trăită va sălășlui și va umbri viața victimelor acestui război, dar cred că vom trece peste aceste timpuri tragice cu toții, împreună.
Traducere din rusă de Tatiana Rașchitor
