Totul a fost inițiat acum patru ani, când trei prieteni, l-au găsit pe cel de-al patrulea în urma unui anunț postat pe Facebook, numindu-se „amici de muzică”. Ieșeau pe străzile Romei să dea frâu liber muzicii care nu mai avea spațiu în interiorul lor și căutau o supapă să lase cântecul să se reverse. Toți minori, cu excepția lui Damian, care are 22 de ani acum, plini de energie și elan, înzestrați cu harul muzicii, dezinvolți și îndrăgostiți de rock, foloseau strada ca scenă adunând bani de la trecătorii darnici. După un an de la temerarele spectacole în stradă, trupa participă pentru prima dată la concursul Pulse – High School Band Contest ieșind învingători. Fiind întrebați cum se numește trupa, au schimbat priviri nedumerite, nefiind încă pregătiți să dea un nume trupei, dar i-a scos din impas Victoria De Angelis, rostind: Måneskin! Și toți unanim au scandat: Måneskin! Måneskin! E o denumire care se potrivește de minune unei trupe de muzică rock, dar numele nu este italian, e de origine daneză, precum este a doua limbă vorbită de Victoria, semnificând „clar de lună”. Botezul trupei a fost de bun augur, căci de aici începe urcușul lor mereu apreciat la cea mai înaltă valoare. Nu trece mai mult de un an și trupa Måneskin ia locul doi la cea de-a unsprezecea ediție a show-ului de talente X Factor. Concomitent cu acest show, lansează Chosen, un EP (extended play) produs de Lucio Fabbri, certificat dublu, disc de platină, iar muzica lor începe să fie fredonată tot mai frecvent de tinerii melomani. Trupa nu mai iese să cânte pe străzile Romei, ci sunt invitați la „Che tempo che fa”, una din cele mai notorii emisiuni al canalului de televiziune Rai. Tot în 2018 înregistrează al doilea disc „Morirò da re”, certificat și acesta cu dublu platină. Televiziunea italiană se interesează tot mai mult de această trupă, stranie la prima vedere, dar care fascinează publicul cu o viteză cosmică și-l contaminează mărind considerabil numărul de admiratori. Trupa nu se lasă amețită de succes, continuă să creeze și să folosească orice oportunitate de lansare. Participă la cea de-a doua serată a „Wind Music Awards”, fiind iarăși premiați. Apoi cântă la festivalul de vară din 2018, iar pe 6 septembrie, trupa Måneskin deschide concertul „Imagine Dragons” la Milano, urmat de un alt disc, „Torna a casa”, care se bucură de un succes uriaș, devenind primul disc single al trupei. Premiile vin unul după altul și, respectiv, sunt invitați la prima emisiune live de la X Factor, iar a doua zi este lansat primul album de studio al trupei „Il ballo della vita”. Ca să imortalizeze acest succes, Damiano își face un frumos tatuaj pe piept cu inscripția: Il ballo della vita (Dansul vieții). Succesul persistă, iar tinerii: Damiano David (voce), Victoria De Angelis (chitară bas), Thomas Raggi (chitară electrică) și Ethon Torchio (tobe) devin populari nu doar pentru melomanii de rock, dar și pentru pasionații de alte genuri de muzică. Lansează al treilea extras de pe albumul „Fear for Nobody”, urmat de „L’altra dimensione”. Ulterior, trupa celor patru prieteni face un turneu prin Europa. La finele anului 2019 este lansată piesa „Le parole lontane”, care se clasifică imediat în tendințele YouTube Italia. O piesă cu care trupa consideră că se identifică cel mai mult.
Urmează o altă invitație la X Factor, după care trupa cântă la „The Dome” din Londra. Reîntorși în Italia, revin pe scena muzicală cu single „Vent’anni”, primul extras de pe cel de-al doilea album. Două luni mai târziu au fost anunțați ca participanți la Festivalul Sanremo cu piesa „Zitti e buoni” (Ține-ți fleanca), care a ieșit învingătoare la finalul evenimentului bucurându-se de un succes fulminant. La începutul anului curent, a fost lansat cel de-al doilea album, „Teatro d’ira”, format din opt piese, iar succesul de la festivalul din Sanremo le-a garantat accesul la concursul Eurovision Song Contest 2021 ca reprezentanți ai Italiei.
Și iată că seara de 22 mai a adunat în fața televizoarelor o mulțime, ca la campionatele mondiale de fotbal, pentru a-i urmări: unii, pe reprezentanții țării lor, alții, simpatizându-i pe reprezentanții altor țări, dar toți împreună ademeniți de farmecul muzicii. Regulile prevedeau că nicio țară nu poate vota pentru propriul artist sau trupă în cadrul competiției. Prin urmare, fiecare se mulțumea să admire, să asculte și să comenteze în cercuri mari sau mici, participanții din 39 de state la Eurovision. Italienii, bănuiesc, erau relaxați: oricum, cântăreții lor au câștigat deja concursul Eurovision de două ori. Prima câștigătoare a fost Gigliola Cinquetti, pe atunci în vârstă de 16 ani, în 1964, cu piesa „Non ho l’età (per amarti)”. Ediția a fost difuzată de la Copenhaga. A doua victorie a venit în 1990, la Zagreb, cu Toto Cutugno și melodia „Insieme”, 1992.
Conductorii de la Rai 1 (Gabriele Corsi e Cristiano Malgioglio), canalul televiziunii prin care se transmitea în direct competiția, au făcut o glumă, precum că, își schimbă hainele în direct dacă câștigă Måneskin și tot așa, pe un ton ironic comentau și aparițiile pe scenă ale concurenților. Aproape de ora unsprezece, pe scena Arenei din Rotterdam au urcat tinerii italieni cu cântecul „Zitti e buoni”, iar comentariile au devenit imediat vibrante de emoții. Muzica netradițională a trupei Måneskin părea că aprinde Arena, creând o coeziune directă cu publicul, incitându-l să intre în tactul muzicii rock. Piesa, scrisă și compusă în întregime de trupa Måneskin, cu o sonoritate tăioasă, se amplifica cu o rezonanță neașteptată, iar look-ul lor, pentru unii extravagant, pentru alții original și personalizat, se bucura de admirație.
„E o performanță perfectă”, anunță unul din comentatorii italieni, iar secvențele scurte cu imaginile publicului exaltat demonstrau că trupa Måneskin i-a convins, i-a captivat, deși nimeni nu se grăbea să facă vreo previziune. Talentul trupei și profesionalismul incredibil era evident, muzica lor transmitea energie și implica publicul, iar sunetele cântecului, tăioase, aruncate ca niște schije inofensive explodau cu o rezonanță incontrolabilă: „Suntem țicniți, dar diferiți de ei”, „Mai bine țineți-vă fleanca…”. „Oamenii de aici sunt ciudați, ca și traficanții de droguri”. Cuvinte dure, tăioase, ca și genul muzicii rock, penetrau auzul, inima și mintea publicului, cucerindu-l prin genul muzicii, prin interpretare și farmecul lor tineresc.
Seara de 22 mai continua cu muzică bună, frumoasă, sugestivă, aranjamente originale și emoții. Juriul selecționa, apreciind participanții cu puncte, dar verdictul final rămânea să-l dea publicul. Måneskin intră în finală, simpatia pentru ei creștea și pe display se schimbau numele participanților după punctajul dat de public. Secundele păreau minute și nimeni nu-și lua ochii de la ecranul televizorului. Deodată se aud ovații, strigăte, conducătorii de la Rai își schimbă hainele în direct de bucurie și emoții, exclamând: Måneskin! Måneskin a adus victoria Italiei cu 524 de puncte. Italia s-a ridicat pe podium, iar în 2022 va fi țara-gazdă a noii ediții a Eurovisionului. Måneskin a revoluționat totul. Rockul nu moare!
Îmbrățișând marele trofeu, Victoria De Angelis (chitară bas) a exclamat: „Votul de acasă a avut o importanță fundamentală”, iar la întrebarea: „Următorul pas?”, trupa a răspuns în cor râzând: „Martie!”, dar cel mai probabil va fi: „Un turneu european în care vom cânta în italiană”.
Diversitatea de care a dat dovadă trupa Måneskin este o valoare în plus, distingându-se prin felul lor de a fi și de a interpreta, iar aversiunea manifestată în cântecul premiat la Eurovision este o provocare împotriva prejudecăților, o temă centrală a trupei.
Eurovisionul din acest an nu a fost o serată „explozivă”, ca în alte ediții din cauza restricțiilor anti-Covid, dar a reușit, virtual, să adune o lume în jurul muzicii.
P.S. Datele despre trupa Måneskin au fost selectate din Wikipedia.
Lilia Bicec Zanrdelli, redactor extern, Italia.
