Câteva raționamente despre Ion Inculeț – personalitate a Unirii

Oamenii mereu au căutat în istorie eroi, iar astăzi, după mai bine de o sută de ani de la unire, mulți români văd în Ion Inculeț un erou care a contribuit la unire în calitatea lui de președinte al Republicii Democratice Moldovenești. Ion Inculeț nu a fost un erou, dar nici personaj negativ. Acesta se autointitula ,,narodnicist” și a fost trimis de Kerenski să facă propagandă revoluționară și să explice țăranilor ce înseamnă și ce le aduce revoluția. El și-a aranjat viața și și-a făcut o situație la Petersburg, fiind astfel legat de Rusia. Nu avea de ce să-și dorească unirea cu România, unire care de altfel era foarte departe de el. Dacă vom înțelege mentalitatea românilor dintre Prut și Nistru în acel moment, dacă vom cunoaște foarte bine contextul istoric și dacă nu vom privi prin prisma naționalismului nostru de astăzi, vom înțelege de ce Ion Inculeț nu a strigat atunci (până la 27 martie) ,,unire frați români”. Cu o zi înainte de votul unirii, în cadrul unei ședințe a Sfatului Țării, acesta declara: ,,D-lor, mă știți că eu întodeauna am fost rezervat în ce privește chestia națională. Acum d-lor, iată ce s-a întâmplat. Am fost cu d-l Ciugureanu la Iași, acolo am căutat, ca todeauna a mă sfătui cu reprezentantul Franței și am plecat la amasadorul francez Saint-Aulair și l-am întrebat despre situație. D-l amasador mi-a spus, că dacă n-om face unirea, tot una ne va înghiți cineva și pe urmă noi suntem moldoveni, aceaiași români, tot cu România ne-a fi mai bine. Mărturisesc că la început am fost nedumerit, dar acuma cred și eu, d-lor, că trebuie să facem unirea cu România”. Ion Inculeț a crezut și și-a pus speranțele în revoluția rusă din februarie 1917, el afirmând chiar, înainte de unire desigur, că Rusia este o țară cu mult mai liberă și democrată decât România. Nu putem pune la îndoială că el a sosit în Basarabia cu misiunea și intenția de a aprofunda revoluția rusă, în condițiile în care Basarabia era considerată o vandee rusească. Atunci când revoluția din februarie a fost deturnată, lui i-a fost greu să accepte acest lucru, dar când bolșevicii lui Lenin au pus mâna pe putere, el a înțeles că se afla în Basarabia pentru o misiune care nu mai avea susținerea Petersburgului și a trebuit să se reorienteze. Într-adevăr, zilele premergătoare intrării armatei române în regiunea dintre Prut și Nistru au fost confuze, existând și acea telegramă de protest trimisă de Inculeț. Nu trebuie, însă, să trecem cu vederea presiunea exercitată de bolșevici. În acele zile, viața lui, dar și a naționaliștilor ca Ion Pelivan de exemplu, nu erau în siguranță. Pelivan, fiind căutat de bolșevici, s-a ascuns la Constantin Inculeț, tatăl lui Ion Inculeț, afirmând că era un loc sigur. Aceasta ne oferă motive să credem că dacă Ion Inculeț s-ar fi asociat într-adevăr cu bolșevicii, atunci locul unde s-a ascuns Pelivan n-ar mai fi fost atât de sigur pentru viața lui. Drept dovadă a faptului că Inculeț a devenit un personaj important, observăm că după ce armata română a intrat în Basarabia, iar el, alături de Gherman Pântea și Pantelimon Erhan au fost învinuiți de colaborare cu bolșevicii, doar Erhan cu Pântea au fost destituiți din funcții. Când a rămas la Iași în calitate de ministru fără portofoliu în guvernul român, el a devenit practic reprezentantul legitim al Basarabiei, la fel cum Ion Nistor era reprezentantul Bucovinei. La început, el a mizat în construirea propriei imagini pe această bază, fiind ales și membru al Academiei Române. Chiar istoricul Nicolae Iorga era impresionat de discursurile lui, dar această situație nu putea dura la nesfârșit, iar Inculeț a conștientizat nevoia de a intra într-un partid mare care să-i ofere o perspectivă cât mai sigură în România Mare. El a avut ambiția ca în partidul în care va intra să rămână reprezentantul principal al Basarabiei. Din punctul nostru de vedere, Ion I.C. Brătianu a avut un rol important în alegerea pe care a făcut-o Inculeț, promițându-i întâietatea în ce privește Basarabia, ca dovadă stând ieșirea lui Daniel Ciugureanu din P.N.L, care deținea această întâietate, imediat după venirea lui Inculeț. Ion Inculeț a fost o personalitate controversată, dar în final toate deciziile și alegerile sale au fost cele corecte, mai ales în momentele de mare responsabilitate. Răspunzând criticilor care i se aduceau într-o ședință a Adunării Deputaților, acesta a spus că istoria va fi cea care îi va judeca pe toți. 

Alexandru Popescu