Lorelei

elevă în clasa a XI‑a, Liceul Teoretic Alexandru cel Bun” din Bender)

(În raiul poeților)
E‑n ziuă plină o dulce lumină…
Și eu stau culcată la umbra
Cireșului din grădină
Numărând firele de iarbă arsă.
Gândul departe…
La tine…
Aștept cuminte scrisoarea‑ți,
Căutând în fiecare seară, dimineață și
amiază un plic,
Dar nu e nimic…
Nu vine.
Nici tu nu vii la mine.
Și te blestem încet…
Șoptesc că te‑am uitat, că‑mi pare bine…
Naiv copil,
Cum poți să uiți?…
Mi‑e dor și mă blestem acum pe mine
să nu visez mai mult la tine…
Și cad pleoape tremurând din gene,
Și buze se deschid cu scurt suspin,
Și ning fiori pe albă piele
În valuri fine, cercând să mă aline.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *