„Visu‑mi se‑avântase spre înalturi,/ Spre orizonturi fără margini (Zborul). Spirit visător, înclinat spre încântare și nostalgie, dar și justițiar, Ion Graur ne surprinde și ne bucură cu un nou volum de versuri (Efemer, Editura „Bibliotheca”, Târgoviște, 2024), în care amplifică și extinde temele abordate în Muchiile timpului (2016), și Retrovizor (2020), reliefându‑le mai pregnant, dându‑le profunzimi și valențe noi. Pe alocuri, autorul, în arderea sa creatoare, intensificând nota, urcă la altitudini nebănuite, care te fac să crezi că s‑a și desprins de pământ cu nevăzute aripi.
Enunțurile sale vin ca o avalanșă de neoprit, mixând trimiteri culturale, categorii filozofice, epoci, istorie și geografie, trup și suflet. Poeziile mai extinse, prin respirația lor largă, cu tentă filozofică, ne duc cu gândul la poemele lui Walter Witman, iar prin maniera lor sentențioasă – la cele ale lui Octavian Paler. Geografie, Aglomerație, Odată Crăciunul, Dangăt de clopot ș.a. revelează umorul fin, de fundal, oarecum crengian, aproape insesizabil la prima lectură, al autorului. E o marcă personală. E autentic. Unele versuri amintesc de Sorescu, Esinencu. De Druță, prin expunerea cvasibaladescă. Dar numai amintesc. De fapt, sunt autentice.
Poetul încearcă – și îi reușește – să abordeze teme‑cheie existențiale cum ar fi rostul vieții, graba/deșertăciunea/efemeritatea ei, trecerea timpului ș.a. Totodată, nu trece cu vederea Frumusețile Lumii, care îl vrăjesc și îl apropie de semnificațiile și sensul Eternității. Un loc aparte în creația sa îl ocupă căutarea – și găsirea! – lui Dumnezeu : „Eu cred că/ Nu poate exista / Poezie fără Dumnezeu!” (Poezia). Impresionează abordarea artistică a aspectelor identitare și istorice ale basarabenilor (Pieta, Basarabenii ș.a.).
Unul dintre accentele majore ale volumului este poezia Zborul, care într‑un fel varsă lumină asupra artei poetice a autorului: „Priveam, de parcă aș fi fost țintuit,/ urcușul continuu al unui pui de cocor,/ care se rupsese de cocorii bătrâni,/ urca, parcă atras de cineva din cer/ … urca ademenit, îmbătat/ de zborul pe care abia îl descoperea,/ devenind tot mai mic și mai mic,/ cât o albină, cât o buburuză,/ cât un punct/ …până dispăru în înaltul cerului”.
Licențiat al Facultății de Matematică și Cibernetică, funcționar public cu stagiu solid, Ion Graur, în poeziile sale, oferă cititorului o bună lecție de sensibilitate prin felul său de a observa lumea înconjurătoare și de a reacționa la vederea florilor, arborilor, norilor, oamenilor, evenimentelor istorice. Astfel autorul conturează un univers eminamente poetic, a cărui forță motrice sunt mirarea în fața minunii lumii, jinduirea perfecțiunii, simțul dreptății.
Această carte încununează travaliul poetic al autorului, lucrul neoprit al sufletului său de o viață, fructificat anterior în alte două plachete de versuri. Dar se vede că era nevoie de o acumulare a masei critice pentru a veni cu un volum matur, emblematic.
Cu o exactitate de matematician sau, mai bine zis, de giuvaier, Ion Graur reușește să atingă coardele cele mai sensibile ale sufletului, trezindu‑ne din indolență și moleșeală, luminându‑ne și înălțându‑ne. Efemer este o carte care ne‑a lipsit și care, prin mesajul său senin, dezinvolt, antrenant și convingător, recuperează atât necesitatea imperioasă a examenului de conștiință, a revizuirii atitudinii față de lumea înconjurătoare, cât și un joc secund al luminilor și nuanțelor necesar sufletului.
