La Chișinău sunt mereu în căutarea gustului copilăriei
Diana Iepure: „Privesc și privim literatura română ca făcând parte dintr‑un singur spațiu cultural și nu ne gândim la basarabeni ca la o categorie separată”
Dragă Diana Iepure, în acest an ați avut o prezență extraordinară la Salonul Internațional de Carte „Bookfest” de la Chișinău. Ați lansat antologia de proză Garderoba, pe care ați coordonat‑o la Editura Paralela 45 și care reunește scriitori importanți de pe ambele maluri ale Prutului. Spuneți‑mi, vă rog, prin ce este original acest concept și care este povestea din spatele lui?
Dragă Natalia, mă bucură constatarea ta. De fiecare dată, ne dorim ca participarea Editurii Paralela 45 la saloanele de carte, dar și la alte evenimente culturale să fie una remarcabilă. Dacă cititorii noștri ne confirmă că n‑am trecut neobservați, iar cărțile editurii au avut vizibilitatea pe care o merită înseamnă că misiunea mea ca om de comunicare a fost îndeplinită. În ceea ce privește relațiile cu Republica Moldova, cred că acestea sunt astăzi mult mai strânse în toate domeniile, nu doar în cel cultural. Simt o mare satisfacție să particip la astfel de evenimente, la care cu vreo două decenii în urmă puteam doar visa.
Antologia de proză scurtă Garderoba face parte dintr‑o nouă colecție, Se poartă cartea, lansată, în vară, la București. Cea de‑a doua carte din colecție este O nouă victimă a modei, scrisă de stilistul internațional Ovidiu Buta, care creionează cu ironie și fără prejudecăți tabloul uneia dintre cele mai fascinante industrii din lume. Colecția Se poartă cartea mizează pe puterea transformatoare a lecturii și ne invită să privim lumea prin filtrul modei, construind, din perspectiva literaturii și a nonficțiunii, o garderobă livrescă. Așadar, în 2024, am continuat abordarea creativă a proiectelor noastre, iar Se poartă cartea este, în acest moment, nu doar o colecție, ci și un statement.
În ultimii ani, i‑am provocat pe autori și pe cititori să intre într‑un joc, să creăm împreună o poveste, un univers în care să ne fie mai ușor să interacționăm, să promovăm cartea și să scoatem autorii în prim‑plan. Probabil că în asta constă originalitatea: mai mult joc și mai puțină rigiditate. Oamenii din zilele noastre au nevoie de abordări noi în promovarea culturii, de unele care să‑i apropie de scriitori și de carte.
Într‑adevăr, antologia de proză scurtă Garderoba, pe care am coordonat‑o, a fost pusă spectaculos în valoare grație partenerilor noștri de la Teatrul „Alexie Mateevici“, care au răspuns creativ ideii de a face împreună un eveniment de promovare a culturii române. Le datorez acest proiect inedit Mariei Ivanov, directoare artistică a TAM, și Elenei Frunze‑Hatman, directoarea TAM, care au propus mai mult decât o lansare, un performance în care actorii teatrului au interpretat și reinterpretat texte din antologie. Ne‑am bucurat în organizarea acestui eveniment de susținerea partenerilor noștri: revista „Timpul din România”, ediția din Republica Moldova, „Vinăriile Purcari” și „Sasha Sesame Space”. Am inițiat, împreună, într‑un spațiu artistic comun, un dialog între teatru, literatură și modă. Astfel, am marcat Ziua Limbii Române printr‑o abordare nonconformistă, demonstrând că putem marca sărbători naționale importante lăsând în urmă festivismul inutil și că avem o sincronizare din toate punctele de vedere în rândul artiștilor de pe ambele maluri ale Prutului. Spectatorii, scriitorii și actorii s‑au întâlnit în scuarul Teatrului „Alexie Mateevici“ pentru a sărbători împreună Limba Română, limba noastră maternă. La acest eveniment au participat scriitorii Emanuela Sprânceană, Dumitru Crudu, Iulian Fruntașu, Ivan Pilchin, Anda Vahnovan, Maria Pilchin și noi, cele două basarabence stabilite la București, eu și Cătălina Bălan, care am reprezentat la Chișinău Editura Paralela 45. Ne‑am bucurat să interacționăm cu echipa Teatrului „Alexie Mateevici“, din care au făcut parte Alina Perju, Victor Untilă, Diana Boșcov, Giasti Sirah, Cătălina Budu, Valentina Ostap, Alexandra Zosim, Elena Frunze‑Hatman, Nina Lefter, Ion Cataraga și Maria Ivanov. Ne‑am bucurat să avem alături elevi, profesori, artiști, cititori tineri și cu experiență.
Le place și scriitorilor, și cititorilor să fie parte din joc, să se descopere prin prisma hainelor?
În cadrul evenimentelor noastre, mizăm mult pe interactivitate. Ne place cadrul ludic de promovare a literaturii. Ne‑am convins că nici cititorilor, nici autorilor nu le displace această abordare interdisciplinară; o remarcăm la marile târguri de carte la care suntem prezenți în România și în Republica Moldova, dar și în campaniile noastre de promovare online care, de asemenea, sunt întotdeauna gândite pentru a‑i aduce pe scriitori și pe cititori împreună cu bucurie și printr‑o complicitate intelectuală ludică. Am observat că am creat această așteptare din partea publicului nostru, dar și în rândul scriitorilor cu care colaborăm, iar asta ne bucură, ne motivează, dar ne și dă bătăi de cap în găsirea unor noi modalități de interacțiune.
Dumneavoastră și poeta Cătălina Bălan sunteți angajate ale Editurii Paralela 45, unde, de‑a lungul timpului, au apărut mulți poeți și scriitori basarabeni. Dați‑ne câteva nume și povestiți‑ne un pic despre colaborarea cu ei.
Personal, sunt parte a echipei editurii din 2019, iar împreună cu Cătălina lucrăm în departamentul de marketing și comunicare din 2022. Privesc și privim literatura română ca făcând parte dintr‑un singur spațiu cultural și nu ne gândim la basarabeni ca la o categorie separată. Am colaborat cu scriitori, jurnaliști, profesori, oameni de cultură basarabeni în proiectele mele noi, de care mă ocup acum, inclusiv în cele editoriale, dar și în proiectele mai vechi, atunci când abia mă angajasem la Editura Paralela 45. De exemplu, un basarabean căruia îi voi fi mereu recunoscătoare este scriitorul Mihail Vakulovski, care promovează cu pasiune cărțile și scriitorii. Ținem mult la munca pe care o face la Librăria Humanitas Brașov. Mihail a fost invitat să participe în mai multe proiecte. M‑am bucurat mereu de prietenia lui Dumitru Crudu, invitat și el în mai multe proiecte, de prietenia Andei Vahnovan. La prima noastră descindere la Chișinău, i‑am avut alături pe Irina Nechit, Nina Corcinschi, Maria Pilchin, Vitalie Ciobanu. Întoarsă acasă, la Chișinău, împreună cu Cătălina, reprezentând una dintre cele mai mari edituri din România, comunicarea asta ni se pare firească, iar colaborarea cu intelectualii de pe malul drept al Prutului – o normalitate. La Bookfest Chișinău, i‑am avut alături pe o parte din scriitorii basarabeni publicați în Garderoba; antologia a fost lansată alături de ei. Am invitat mulți scriitori basarabeni să scrie în colecția Prima dragoste, pe care o coordonez de doi ani, dar nu pentru că sunt basarabeni, ci pentru că sunt foarte buni.
La Bookfest ați venit cu o mulțime de cărți de poezie și proză, pentru toate vârstele și pentru toate gusturile. Participând pentru al doilea an consecutiv, ați putea spune ce prinde cel mai bine la public? Care categorie de cititori a fost cea mai activă anul acesta?
M‑am bucurat să văd perindându‑se pe la stand părinți cu copii mici și chiar foarte mici, în cărucioare. Răsfoiau și alegeau cărți pentru copii, discutând cu cei mai măricei, ajutându‑i să se decidă în privința cărților. E un lucru pe care la București îl vedem mai puțin, deși târgurile bucureștene au un aflux mult mai mare de cititori. Cel mai bine vândută carte la standul nostru a fost Garderoba, ceea ce dovedește că publicul e interesat de asemenea experimente editoriale și experiențe culturale. Ca și anul trecut, au fost la mare căutare cărțile din domeniul educațional, cele de gramatică și de limba română. Aș mai menționa interesul pentru antologiile de poezie, cititorii avizați fiind interesați de antologiile poetice ale lui Ernesto Cardenal, Giuseppe Ungaretti și Richard Brautigan.
Cireașa de pe tort a evenimentelor culturale a fost spectacolul actorilor de la Teatrul „Alexie Mateevici“, care au interpretat texte din antologia Garderoba, un eveniment inedit de Ziua Limbii Române la Chișinău. V‑am văzut plângând atunci când ați vorbit la microfon. Ce v‑a emoționat atât de tare?
Într‑adevăr, cireașa de pe tort a depășit așteptările. Un proiect nu înseamnă nimic în stadiul de idee. Nu înseamnă nimic dacă n‑ai prieteni și parteneri de nădejde, dacă nu ai sprijinul unor instituții atunci când e necesar. În cazul dat, Ministerul Culturii din Republica Moldova a susținut evenimentul și spectacolul a putut avea loc într‑un spațiu public, în scuarul TAM. Astfel, cartea și spectacolul au mers, împreună, spre spectator și cititor. Emoțiile mele au fost un indicator al faptului că evenimentul a reușit și că întoarcerea mea acasă a fost atât de frumoasă.
Cât de des veniți în Republica Moldova? Mergeți la rude, la prieteni? Ce vă place să faceți cel mai mult aici?
Ajung mai rar decât mi‑ar fi plăcut la Chișinău și la Soroca. De cele mai multe ori, în escapadele mele, mă întâlnesc cu mama, cu fratele meu și, în cel mai bun caz, cu câțiva prieteni. De când vin și în interes de serviciu, parcă am mai mult timp și pentru prietenii mei, prezenți, din fericire, la evenimentele culturale. Când ajung la Chișinău, chiar dacă sunt contra cronometru, intru în măcar câteva librării, îmi cumpăr cărți și de la editurile din Republica Moldova, dar și noutăți editoriale de pe piața rusească, la care nu am acces în România. Îmi place să merg pe străzile pe care le cunosc și de care mă leagă amintiri. De exemplu, pe strada Pușkin, care coboară de la Universitate, unde se ține Bookfest, până la Catedrală. E drumul pe care‑l parcurgeam deseori când eram studentă. Îmi place să fac drumul de la Facultatea de Istorie la Biblioteca Națională, la Casa Presei sau să mă plimb pe 31 August, amintindu‑mi de vremurile în care lucram la Muzeul Național de Istorie. La Chișinău sunt mereu în căutarea gustului copilăriei. Uneori îl găsesc, alteori sunt dezamăgită, dar și această căutare face parte din ritualul vizitelor mele la Chișinău. Anul acesta am căutat insistent gustul înghețatei din copilărie, dar nu l‑am găsit nici la Soroca, nici la Chișinău.
În ritmul acesta alert, aveți timp și pentru cărțile proprii? La ce lucrați în prezent?
Din păcate, nu am. Țin în sertare virtuale tot felul de idei, poeme, fragmente de proză. Lucrez la o carte de proză scurtă, la care am mai scris la Țibănești, într‑o rezidență oferită de librăriile Cărturești.
Aveți un mesaj pentru Republica Moldova la cei 33 de ani de independență?
Din punctul meu de vedere, cea mai importantă într‑o societate și în viața unui om este libertatea, care îți dă posibilitatea să alegi, să te realizezi, să construiești. Odată dobândită, trebuie să te lupți permanent pentru ea. Și acesta este mesajul meu pentru Republica Moldova la 33 de ani de independență față de imperiul sovietic, în an electoral: să lupte pentru libertatea ei, pentru democrație!
