În numele unei credințe comune
Elena Frunze‑Hatman: „Funcționăm ca un organism viu, în care fiecare contribuție contează, iar solidaritatea devine forța care ne ține împreună”
Teatrul „Alexie Mateevici” lansează un nou festival la Chișinău, în perioada 19‑23 noiembrie – Festivalul Internațional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic”. Prin ce se deosebește de cele existente deja?
Festivalul Internațional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic”, care se va desfășura în perioada 19‑23 noiembrie și care se află la prima ediție, își propune să aducă la Chișinău o perspectivă proaspătă și profundă asupra teatrului actual, una care unește dimensiunea artistică, reflecția critică și spiritul civic, în continuitatea gândirii vizionare a celui al cărui nume îl poartă.
Un element distinctiv al festivalului reprezintă promovarea și susținerea dramaturgiei contemporane, precum și revigorarea criticii și cronicii teatrale, domenii aproape absente în spațiul cultural al Republicii Moldova. În acest sens, festivalul invită critici de teatru din România, precum și dramaturgi din Albania, România, Bulgaria și Republica Moldova, alături de regizori și directori de teatre din aceste țări, pentru a crea un veritabil schimb de idei și experiențe.
De asemenea, festivalul se concentrează pe dramaturgia scrisă în ultimii 25 de ani și pe formatele camerale, intime, care corespund dimensiunii și atmosferei scenei noastre: un spațiu mic, dar profund, dedicat întâlnirilor autentice dintre artist și public.
Spre deosebire de alte evenimente similare, festivalul nu se rezumă doar la prezentarea spectacolelor. El pune teatrul în valoare ca un spațiu de reflecție, dialog și înțelegere a lumii de azi. În jurul spectacolelor sunt create mese rotunde, dezbateri despre critica teatrală, dramaturgia contemporană și managementul în teatrul actual, conferințe, întâlniri și dialoguri între artiști, dramaturgi, directori de teatre, critici și public, dialoguri între reviste culturale din Republica Moldova și România. Printre publicațiile invitate se numără revista „Timpul” din România, ediția din Republica Moldova, și revista „Teatrul Azi” din București. Accentul este pe teatrul de idei și pe dramaturgia contemporană, care exprimă schimbările și provocările lumii actuale.
După cum vedeți, programul festivalului este bogat și variat, iar pe lângă cele menționate vom avea și spectacole‑lectură, prezentări de carte și sesiuni de discuții dedicate tinerilor creatori, conturând o experiență dinamică și complexă, care aduce împreună artiștii, criticii și publicul contemporan.
Care au fost criteriile de selecție a spectacolelor încadrate în festival?
Selecția spectacolelor pentru Festivalul Internațional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic” a fost ghidată, în primul rând, de criterii artistice și conceptuale clare. Am urmărit, în primul rând, calitatea estetică, originalitatea expresiei scenice, relevanța temelor abordate, precum și capacitatea spectacolelor de a genera un dialog viu între artiști și public.
Au fost privilegiate spectacolele care explorează limbajele teatrului contemporan, propun forme noi de comunicare și aduc în prim‑plan autori, texte și viziuni care chestionează realitatea actuală. În același timp, ne‑am dorit o diversitate de perspective și stiluri, pentru ca publicul să poată descoperi multiple moduri de a gândi și de a simți teatrul de azi.
Pornind de la direcția conturată a evenimentului, și anume axarea pe spectacole camerale, de format intim, și pe dramaturgia contemporană scrisă în ultimii 25 de ani, procesul de selecție a fost construit în primul rând pe aceste criterii. Căutările nu au fost simple, întrucât această nișă nu oferă întotdeauna rezultate imediate sau soluții artistice ușor de identificat. Este nevoie de timp, cercetare și sensibilitate pentru a descoperi acele montări care îmbină aceste nuanțe.
De asemenea, resursele financiare limitate au avut un impact semnificativ asupra dimensiunii programului, determinându‑ne să reducem numărul spectacolelor invitate și să păstrăm doar acele producții care corespund cel mai fidel viziunii noastre artistice. Astfel, selecția finală este mai restrânsă, dar construită cu rigoare și discernământ, privilegiind calitatea și relevanța în detrimentul cantității.
Această realitate, deși restrictivă, a stimulat în același timp creativitatea și rigoarea deciziilor, transformând constrângerea într‑un exercițiu de echilibru între viziune și posibilități.
Fiind prima ediție, nu există încă rutina sau iscusința dobândită prin tradiție, iar echipa restrânsă suportă o distribuire amplă a responsabilităților. Cu toate acestea, tocmai această energie de început, entuziasmul și curajul căutărilor definesc cel mai bine spiritul selecției, unul deschis, sincer și profund.
Suntem în data de 5 noiembrie când facem acest interviu. În acest moment, cu ce provocări organizatorice sau de alt tip vă confruntați?
Orice început presupune provocări, iar prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic” nu face excepție. În această etapă, gestionăm simultan coordonarea logistică a spectacolelor internaționale, mobilitatea echipelor artistice, sincronizarea spațiilor și a programului evenimentelor, alături de numeroase aspecte tehnice și administrative inerente unei ediții inaugurale.
Desigur, există și provocări legate de resursele financiare și de infrastructură, dar cred că echipa teatrului, împreună cu partenerii noștri, a reușit să transforme aceste dificultăți în exerciții de solidaritate, răbdare și creativitate. Cea mai mare încercare rămâne însă gestionarea resurselor limitate și mobilizarea echipei să creadă, în ciuda tuturor obstacolelor, că lucrăm cu toții în numele unei idei și al unei credințe comune, dincolo de granițele confortului material.
În același timp, traversăm o perioadă de intensă activitate artistică. Într‑o singură săptămână pregătim trei premiere, care vor fi prezentate în cadrul festivalului:
- Și ce va fi cu noi acum de Dumitru Crudu, cu Nina Lefter în rol principal, în regia lui Sergiu Chiriac;
- Lucruri care nu se spun de Maria Ivanov, în regia Anei Bateva, cu subsemnata în rol titular;
- Tristețe și bucurie în viața girafelor De Tiago Rodrigues, în regia lui Dan Coza și Edda Coza – o coproducție între Asociația Tangent, Teatrul Mic din București și Teatrul „Alexie Mateevici”.
Aceste premiere se desfășoară în paralel cu inaugurarea oficială a teatrului și a sălii de spectacole renovate capital, eveniment care coincide simbolic cu deschiderea festivalului, o dublă celebrare a efortului colectiv și a renașterii unui spațiu cultural esențial.
Privind din exterior, poate părea un cumul de provocări aproape imposibil, dar din interior înseamnă credință, reziliență și dăruire. Așa cum îmi spunea recent un coleg, când am afirmat că vom reuși să trecem și peste această etapă dificilă: „Desigur că veți reuși. Întrebarea este: cum?”
Ne dorim ca acest „cum” să aibă răspunsul pe care îl oferim prin fapte – prin eforturile noastre sincere, prin energia echipei și prin convingerea că arta merită spații vii de dialog, sens și întâlnire.
Credeți că le veți rezolva?
Da, cu siguranță. Toate provocările pot fi depășite atunci când există o viziune clară, o echipă dedicată și parteneri care cred în același ideal și când provocările sunt abordate ca oportunități. Avem în jurul nostru oameni profesioniști, solidari și pasionați, iar asta ne dă puterea să mergem înainte. Cred că fiecare dificultate devine, de fapt, o etapă de învățare și o ocazie de a consolida traiectoria, pentru ca acest festival să crească frumos, durabil și să continue.
În ce măsură, acum, când vă pregătiți de această primă ediție a festivalului, dictonul „Unul pentru toți și toți pentru unul” este valabil și în cadrul echipei de la TAM?
La Teatrul „Alexie Mateevici”, acest dicton nu este doar o vorbă frumoasă, ci o realitate trăită zi de zi. În pregătirea festivalului, fiecare membru al echipei și‑a asumat mai mult decât un simplu rol profesional. La una dintre ședințe, le‑am spus tuturor: „Nu mai întrebați de ce fac eu asta și nu altceva. Nu mai căutați fișa postului. De mult timp nu mai facem doar ce scrie în fișa postului, mai ales în acest context”.
Am spus atunci și altceva: „În această perioadă, nu vorbim doar despre obligații. Vor fi sarcini în plus, vor fi zile fără weekenduri, fără sărbători, pentru că toate se vor petrece aici, în teatru, locul unde trăim această lună intensă de pregătiri înaintea festivalului”.
Și e atât de important să știi că poți rosti aceste cuvinte și să ai cui să le spui, că ai lângă tine oameni pe care te poți baza.
Tot acest proces înseamnă încredere reciprocă, respect și recunoștință. Funcționăm ca un organism viu, în care fiecare contribuție contează, iar solidaritatea devine forța care ne ține împreună.
„Unul pentru toți și toți pentru unul” descrie perfect spiritul nostru. Ne susținem unii pe alții, ne completăm și credem că doar împreună putem transforma un proiect cultural într‑un eveniment cu adevărat semnificativ pentru oraș, pentru public și pentru noi înșine.
Ce și‑a propus să realizeze Teatrul „Alexie Mateevici” și Elena Frunze‑Hatman ca directoare a teatrului prin acest festival?
Teatrul „Alexie Mateevici” își propune să deschidă un nou orizont de dialog cultural la Chișinău, un spațiu în care teatrul contemporan devine o formă vie de reflecție, de întâlnire și de cunoaștere. Ne dorim ca Festivalul Internațional de Teatru Contemporan „Andrei Vartic” să se transforme într‑o platformă de expresie liberă, unde artiști din țară și din străinătate să poată împărtăși idei, estetici și viziuni despre lumea de azi.
Ca directoare, mi‑am propus ca acest festival să devină un proiect de suflet și de spirit, nu doar un eveniment teatral, ci un loc care inspiră, care cultivă curajul, gândirea critică și creativitatea.
Totodată, ne propunem ca acest demers să fie inclus în programul de diplomație culturală al Ministerului Afacerilor Externe, pentru că el reprezintă nu doar o manifestare artistică, ci și un spațiu de dialog intercultural și de apropiere între oameni și culturi.
Genericul acestei ediții, inspirat dintr‑un citat al lui Andrei Vartic – „Umanitatea are rădăcini comune” –, exprimă esența intenției noastre: să unim, nu să dezbinăm. Prin artă, prin cuvânt și prin întâlnire, ne dorim să redescoperim umanitatea care ne leagă, indiferent de granițe, limbi sau tradiții.
