Îți aleg tăcerea
ca pe o flacără mută,
neîmblânzită,
care arde doar în mine.
Te învălui cu absență,
ca un fluviu care curge invers,
purtând cu sine tot ce nu mai trebuie rostit.
Pe fereastră, o privighetoare
măsoară timpul în umbre.
Mă apropii
ca o mare care se retrage,
lăsând urme invizibile pe pielea ta.
Am legat tăcerea
de gleznele mele,
ca o dansatoare oarbă
care nu mai are nevoie de pași.















