Ce facem mai departe?
Cătălina Budu: „Îmi plăcea să mă plimb pe faleză în Odesa, să mănânc borș tradițional ucrainean, să descopăr Ucraina și frumusețea țării”
Dragă Cătălina, imediat după absolvirea AMPAT, te‑ai alăturat echipei de la Teatrul „Alexie Mateevici”. Ce te‑a determinat să faci această alegere?
Dar unde în altă parte? Am ales Teatrul „Alexie Mateevici” pentru că era fresh, era un spațiu nou, cu provocări și posibilități de a te exprima liber, un lucru important pentru tinerii actori. Un imbold au fost și colegii, care deja erau la TAM de ceva timp și mi‑au spus că aici se promit lucruri mărețe, fapt care s‑a adeverit. Am avut și am încredere în Elena Frunze‑Hatman, managerul teatrului, și în colegii de aici și sunt sigură ca am făcut o alegere bună.
Te‑am văzut jucând în roluri foarte complexe și diferite unul de altul. Te‑am admirat în rolul lui Françoise, din spectacolul Arta de Yasmina Reza, o femeie intransigentă, fermă, care știe să controleze orice situație, care nu se jenează să spună verde în ochi ceea ce crede, care luptă pentru părerea ei. Ai jucat atât de convingător, încât m‑ai făcut să cred că e despre tine. Oare acest rol te definește?
Recunosc că am căutat în DEX termenul „intransigent”. Nu mă regăsesc în totalitate în acest termen, sunt rigidă, dar în funcție de situații. Da, mi s‑a tot spus că m‑au văzut în Françoise pe mine, nu sunt de acord în totalitate, dar cert este faptul că ador să‑l joc. Scopul regizorului, Slava Sambriș, a fost să ne simțim confortabil în complexitatea personajului, să fie un joc natural, de aceea pare ca sunt EU. În viață sunt nevoită să calculez ce spun, ca să nu supăr, dar dacă e nevoie, zic. Deci, aș putea spune, sunt și o Françoise uneori.
Dar ce înseamnă pentru tine un rol bun? Este cel care te provoacă, cel care îți seamănă sau cel care ți‑e opus?
Un rol bun e acela care îți dă senzația de ușurință și plăcere când îl joci. Există roluri care te fac să te dai cu capul de pereți, să „suferi” până găsești personajul, dar sunt și altele, care îți vin mănușă. Indiferent de complicitatea sa, măria sa rolul nu trebuie să‐ți provoace dezgust, dar să te motiveze să‐l creezi.
În spectacolul Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, în regia lui Slava Sambriș, ieși din tiparele tale. Construiești un personaj care e străin de ceea ce ești tu zi de zi, străin chiar și de tot ce ai făcut anterior în materie de artă teatrală. Cum te raportezi la rolul mamei din acest spectacol?
Halina din spectacolul Între noi e totul bine pornește de la mine, de la persoana mea. Dar, totuși, nu am asemănări directe cu personajul, îmi pasă de familie, prieteni și nu suport fățărnicia. Mi‑am făcut meseria adoptând un alt fel de a vorbi, ca să ofer personajului nuanțe, să fie colorat, pentru că textul e complicat și dezbate multe teme. Țin la acest rol, e rezultatul maturității mele în actorie.
Rămânând în sfera aceluiași spectacol, cum te raportezi tu la război? Personajul pe care îl interpretezi e ironic, nu ia în serios pericolul și trauma războiului. Ce crede actrița Cătălina Budu despre asta, având un război la graniță?
Războiul trebuie evitat prin orice mijloace posibile, unul din ele este educația și cultura. Din păcate, suntem nevoiți să luăm o poziție din cauza unei persoane care nu știe ce înseamnă iubirea față de oameni și asta ne face scindați.
Ce schimbări au apărut în viața ta după 24 februarie 2022? Dacă au apărut, desigur.
Războiul ne‑a forțat să ne gândim la „ce facem mai departe?” și să acționăm. Îmi plăcea să mă plimb pe faleză în Odesa, să mănânc borș tradițional ucrainean, să descopăr Ucraina și frumusețea țării. În acea zi, eram cu gândul la emigrare, frica era prea mare. Dar noi, moldovenii, demonstrăm că suntem fermi și mergem pe un drum corect.
Emani multă putere, încredere și determinare. Ești o veritabilă forță teatrală. Mă întreb dacă ai avut vreodată un moment dificil pe scenă și dacă da, cum l‐ai depășit.
Mulțumesc. Sunt momente. Actorii sunt oameni sensibili. Unii chiar se complac în suferință. Eu am avut momente când mă gândeam să plec din teatru, dar forța interioară, prietenii și familia m‐au ajutat să trec
peste obstacole și să văd frumosul în tot ce fac.
De curând, te‐ai lansat și în lumea radiofonică. Prezinți un matinal la Radio Și o faci destul de bine. Mă întreb dacă după această experiență ai îndoieli legate de cariera de actriță?
Nici vorbă de îndoieli vizavi de actorie. Sunt actriță și până nu mă cunoaște o țară întreagă (și nu doar), nu mă las. Cum ai remarcat, sunt o forță veritabilă pentru teatru și eman determinare. Radio e istorie aparte, sunt alte emoții, alți fiori și cred că datorită actoriei am ajuns acolo. Sunt experiențe frumoase ambele, se completează reciproc și cresc datorită celor care mă susțin.
Un îndemn, te rog, pentru cititorii noștri.
Trăiți viața la maxim. Iubiți. Dansați. Cântați. Rămâneți fideli propriei persoane și mergeți înainte demni de ea.
