Impresiile mele în urma taberei de scriere de la Cuhnești

Recunosc, a fost cea mai intensă tabără la care am fost vreodată. Într-o săptămână, am văzut atâtea locuri frumoase câte nu am văzut în întreaga mea viață în Republica Moldova. Am rămas absolut impresionată de puterea stâncilor, zimbrilor și pădurilor despre care am tocit atât de mult la colegiu în anii în care studiam despre patrimoniul turistic al țării, însă nu se făcu cu putință să le vedem pe toate aievea. Mi-am și amintit de caietul în care conspectam, mare cât un album, cu o copertă dură dintr-un carton desenat în pătrățele, pe care-l cumpărasem la o bătrână de la baraholka de la gara de trenuri. Dădusem pe el zece lei și eram încântată de achiziționarea prielnică. Zece lei am dat pe caietul în care am conspectat patru ani de zile despre Pădurea Domnească, Cheile Butești, Peștera Emil Racoviță, Toltrele Prutului, Suta de Movile, mănăstirile săpate în stânci și bisericile din lemn din secolul XV, și multe altele au încăput în caietul meu care cu siguranță are o vechime dublă sau chiar triplă a vârstei mele. Și totuși, în memoria mea a rămas imortalizată imaginea zimbrilor, iar emoția esențială a fost valul de vioiciune și împrospătare care mi-a impulsionat întreaga săptămână forța scrisului. Toropeala, agitația și frica s-au făcut simțite atunci când urcam stâncile și fiecare mișcare era mai importantă decât aș fi mers pe drum în oricare altă zi obișnuită. De parcă aș fi fost o insectă minusculă în căutarea locului potrivit. Eu am fost o norocoasă, căci l-am găsit peste tot, în mijlocul pădurii, în largul pășunilor, pe vârful stâncilor și dealurilor, pe malul lacului înspumat, și pe podul de la Cuhnești care se îndreaptă spre sămânța de lemn.


Ziua I

O fâșie de pânză

Care flutură peste coapsele grele
Coapsele lemnoase ale Venerei
Ale venirii noastre în plămânii lui

Căci stâncilie astea sunt mâinile lui Dumnezeu

Și noi în palmele din care cresc florile aproape incredibile
Pietrele au însurit

Și au îngrelat moalele pământului
Doar întinsă în mijlocul cerului
Mai ai șansa să te resemnezi

O dată și pentru
Totdeauna.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

pe strada olha kobylyanska din cer-

năuți măturătorul de bronz cu trandafiride bronz scutură de ani caldarâmul reînvie în piatră urmele lui eminescu calcpe ele trandafirii se-nroșesc se agață cughimpii de

Noutăți
Marcela Benea

Luptător

Știu despre mine că nu-mi aparțin.Brațele-mi nu îmbrățișează –am doar două mâini purtătoare de armă,instruite cum să omoare. Picioarele-mi sunt mereu în alertă,obosite, sunt în

Noutăți
Romeo Aurelian Ilie

Țipete cu tocuri cui

Nadejda Ivanov (născută în 1988) este doctor în filologie, cercetător știinţific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al USM, redactor-șef al revistei „Limbă,

Noutăți
Nicolae Popa

Călătorie spre Frasinul Gigant

(fragment) Deasupra unei râpi prăpăstioase crește un cireș sălbatic mult mai înalt decât copacii păduricii din jur. Iar în vârful cireșului tronează un cuibar clădit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *